112 – linia Vieții sau a plictisitului?

Astăzi, 11 februarie, serbăm Ziua Europeană a Numărului 112. Acel număr magic pe care îl știm cu toții și pe care, evident, îl folosim doar în caz de urgență reală… sau când pisica lui Gigi e blocată pe balcon de trei ore și jumătate.

Când în Uniunea Europeană a fost introdus, în 2000, numărul unic de urgență  avea o perspectivă nobilă: „Un singur număr pentru toate urgențele! Simplu, eficient, salvator!”. Perspectivă devenită nălucire în realitatea din 2026. Se dau aproape două miliarde de apeluri anuale în UE, din care șapte la sută sunt false. Adică vreo o sută douăzeci și șase de milioane de „urgențe” de genul „mi-am uitat parola de Facebook” sau „vecinul ascultă manele prea tare”, „am un foc la inimă”. Bravos! Am reușit să transformăm un sistem conceput să salveze într-o linie telefonică gratuită pentru plictisiți, părăsiți și frustrați.

Și totuși, operatorii 112 răspund la fiecare apel și în medie sunt cam două sute de apeluri pe tură, dintre care unele durează și douăzeci de minute pentru că apelantul vrea să povestească despre divorț, despre câinele vecinului care latră sau despre faptul că a terminat berea în frigider. „Domnule operator, nu sunteți dumneavoastră de la protecția consumatorului?” Operatorii 112 merită Premiul Nobel pentru Răbdare sau cel puțin o plachetă cu inscripția: „Eroul necunoscut care a ascultat toate prostiile tale și tot ți-a salvat viața când a fost nevoie”.

Pentru că, să fim sinceri, 112 funcționează bine. Poți suna de pe orice telefon, cu sau fără credit, chiar și fără semnal dacă mai există vreo rețea în zonă. Este și o poantă: „Domnule, unde sunteți?” – „Pe strada aia, lângă bloc!”, – Dar România are patruzeci și șapte de mii de străzi „lângă bloc”, însă operatorii tot reușesc să te găsească. Magie? Nu, profesionalism!

Paradoxul 112 e simplu și tragic: toată lumea îl cunoaște, dar aproape nimeni nu-l respectă. 98% dintre români știu că 112 și numărul de urgență, însă doar 34% știu când să-l folosească. 20% au sunat „din greșeală”, iar 23% nici măcar nu știu că apelurile false se pedepsesc. Și astfel, sistemul care ar trebui să salveze vieți se transformă într-un experiment despre cât poate suporta un om la capătul firului înainte să cedeze nervos.

Desigur, au fost campanii de informare, spoturi TV, ateliere. Toate ignorate de majoritatea populației. Pentru că omul modern e ocupat și nu sunt timp să asculte despre cum să folosească corect un număr de trei cifre. E mai simplu să apeși și să vezi ce se întâmplă. Și așa, operatorii 112 și încep tura știind că vor auzi tot ce poate ieși din gura unui om panicat, plictisit sau pur simplu prost.

Dar dincolo de ironie, 112 rămâne una dintre cele mai mari realizări ale solidarității europene. Salvează zeci de mii de vieți anual, funcționează non-stop în douăzeci și patru de limbi, iar operatorii își fac treabă cum știu ei mai bine. Ei sunt acolo când cineva nu mai respiră, când vezi fum și foc, când … fiind multe de enumerat cu acel când și răspund, mereu răspund.

Așa că poate în această Zi Europeană a Numărului 112 am putea face ceva simplu. Să-l folosim doar când avem cu adevărat nevoie. Să înțelegem că operatorii nu sunt Google, nu sunt terapeuții noștri personali – sunt oameni care salvează vieți. Și dacă vecinul ascultă manele prea tare, soluția nu e 112, ci niște dopuri de urechi și puțină înțelepciune. La 112 sunați când aveți adevărat nevoie, nu aveți doar chef de vorbă.

Mulțumim tuturor celor ce fac ca 112 să fie mereu aproape în România și în Europa. Celor care zi de zi, noapte de noapte, răspund la apelurile noastre, – fie la cele serioase fie la cele absurde – la cele care salvează vieți și la cele care testează răbdarea. Mulțumim pentru profesionalism, pentru calm, pentru faptul că sunteți acolo mereu când avem cu adevărat nevoie. Sunteți eroii invizibili ai siguranței noastre. Vă respectăm! Cu recunoștință și promisiunea că vom încerca să fim mai responsabili, MULȚUMIM!