Istoria Transilvaniei poate fi descoperită nu doar în paginile cărților, la Alba-Iulia, ci și în locurile în care s-au desfășurat evenimentele, printre obiectele care au traversat secolele. Palatul Principilor Transilvaniei își îmbogățește oferta culturală cu două spații expoziționale permanente, dedicate unei epoci în care viața politică, religioasă și culturală a principatului a cunoscut transformări profunde.
Noile expoziții reunesc mărturii ale secolului al XVII-lea, de la fastul curții princiare la dezvoltarea culturii scrise în limba română, oferind publicului ocazia de a înțelege mai bine o perioadă esențială pentru istoria regiunii.
De la fastul curții princiare la cultura cărții
Amenajate în cadrul proiectului „PRINCIPATUS: Transilvania, de la glorie la apus”, cele două săli urmăresc evoluția Principatului Transilvaniei, de la perioada sa de înflorire până la declin. Obiectele originale de patrimoniu, reconstituirile istorice, animațiile digitale și instalațiile interactive îi apropie pe vizitatori de lumea în care au trăit principii și oamenii epocii.
Prima sală este consacrată domniei lui Gabriel Bethlen, una dintre perioadele de afirmare a principatului. Printre exponate se numără monede originale din secolul al XVII-lea, o medalie din 1620, emisă cu prilejul alegerii lui Bethlen ca rege al Ungariei, o replică a steagului său heraldic și costume de epocă.
Unul dintre momentele spectaculoase ale expoziției este reconstituit printr-o animație digitală care evocă nunta principelui Gabriel Bethlen cu Ecaterina de Brandenburg. Evenimentul, remarcabil prin fastul său, oferă o imagine asupra ceremonialului și reprezentării puterii princiare.
Cea de-a doua sală urmărește transformările politice și culturale din timpul principilor Gheorghe Rákóczi I, Gheorghe Rákóczi al II-lea și Mihail Apafi I. În centrul acestei secțiuni se află Noul Testament de la Bălgrad, tipărit la Alba Iulia în 1648, sub îndrumarea mitropolitului Simion Ștefan, cu sprijinul principelui Gheorghe Rákóczi I.
Lucrarea, considerată un reper pentru istoria limbii române, este prezentată alături de o replică funcțională a unei prese tipografice de tip Gutenberg. Vizitatorii pot descoperi astfel tehnicile de tipărire folosite cu aproape patru secole în urmă și pot înțelege efortul material și tehnic din spatele apariției cărților.
Expoziția mai cuprinde o gravură a principelui Gheorghe Rákóczi al II-lea, colecția legislativă „Approbatae Constitutiones” și documente emise în timpul lui Mihail Apafi I, mărturii ale organizării politice și juridice a principatului.
Istoria, descoperită prin experiență
Noile spații nu se limitează la prezentarea exponatelor. Replica funcțională a presei tipografice le permite vizitatorilor să experimenteze procesul de tipărire, iar atelierele educative îi familiarizează cu tehnici vechi de fabricare a hârtiei și de scriere cu pana de gâscă.
Potrivit organizatorilor, peste 200 de participanți au luat deja parte la aceste activități, în cadrul cărora au descoperit cum se realiza tiparul în secolul al XVII-lea. Componenta interactivă transformă vizita într-o experiență de învățare, în care istoria poate fi explorată prin participare directă.
Proiectul „PRINCIPATUS: Transilvania, de la glorie la apus” a beneficiat de o finanțare nerambursabilă de 11 milioane de forinți, acordată de Bethlen Gábor Alapkezelő Zrt. din Budapesta, fără cofinanțare din partea beneficiarului.
Un palat care își recuperează istoria
Deschisă publicului în 2024, instituția muzeală continuă să-și dezvolte expozițiile pentru a reda cât mai coerent complexitatea istoriei Transilvaniei. Palatul însuși constituie o mărturie a acestei evoluții: construit în secolul al XV-lea, inițial ca reședință a Capitoliului romano-catolic, a devenit în secolul al XVI-lea reședință princiară.
În anii 1599-1600, timp de 11 luni, aici a locuit și Mihai Viteazul. Clădirea a fost grav avariată în timpul invaziilor otomane și tătare din 1658 și 1662, iar după cucerirea Transilvaniei de către Imperiul Habsburgic a fost transformată în cazarmă, funcție pe care a păstrat-o timp de trei secole. În ultimii ani, o parte a palatului a fost restaurată printr-un proiect finanțat din fonduri europene.
Prin noile expoziții, palatul își redobândește treptat rolul de spațiu al memoriei și al cunoașterii. Între paginile unei cărți tipărite în 1648, obiectele curții princiare și documentele care au consemnat schimbările politice ale epocii se conturează o istorie care nu aparține doar trecutului, ci și identității culturale a Transilvaniei.
Sursa pentru documentare și copertă: Pagina publicată de Facebook a Palatului Principilor Transilvaniei.
