825.000 de lei livraţi ca la tombolă de stăpânii Devei

Când toți oamenii înaintează spre depravare, nimeni nu pare să facă mari progrese, însă atunci când cineva se oprește, el demască înaintarea celorlalți, devenind un punct fix față de mișcarea lor. (Blaise Pascal)

Pascal n-a scris despre Primăria Deva, dar vorbele lui sunt din filmul ședinței în care s-au împărțit cele 825.000 de lei pentru ONG-uri.

Ani la rând, finanțările nerambursabile s-au jucat la „mica înţelegere”. Comisia propune, Consiliul Local aprobă, beneficiarii mulțumesc şi anul următor spectacolul se reia cu aceeași distribuție.

Toată lumea părea convinsă că așa trebuie făcut până când cineva s-a oprit.

Consilierul local Emanuel Clej nu a inventat vreo conspirație și nici nu a făcut o descoperire spectaculoasă. Pur și simplu a citit documentele pe care alții le-au ignorat. Iar în acele documente exista deja un avertisment scris de juristul Primăriei.

Pe aproape trei pagini, Alexandru Vlad Igreți explică de ce modul în care urma să fie împărțită finanțarea contravine atât Legii nr. 350/2005, cât și regulamentului adoptat chiar de Consiliul Local. Observația lui este devastatoare prin simplitate. Regulamentul spune că proiectele trebuie finanțate în ordinea clasamentului, până la epuizarea fondurilor disponibile.

E diferența dintre un concurs de proiecte și o tombolă. Concursul stabilește un clasament. Tombola încearcă să mulțumească pe toată lumea.

Juristul merge și mai departe. Spune că o asemenea împărțire golește de conținut întreaga procedură de evaluare.

Dacă tot împărțim banii după bunul plac, la ce bun să mai evaluăm proiectele?

În fața acestui avertisment, stăpânii oraşului n-au considerat necesar să se oprească şi să intre în legalitate.  Ba dimpotrivă. Singurul înfierat cu mânie proletară a fost Emanuel Clej.

Să nu ne amăgim. Această metodă de împărțire a banilor nu s-a născut în 2026. Ea pare să fi devenit o tradiție administrativă. O tradiție atât de confortabilă încât nimeni nu și-a mai pus întrebarea dacă este și legală.

Așa se fac micile înțelegeri.

Nimeni nu sparge seiful Primăriei. Nimeni (sau aproape nimeni) nu bagă saci cu bani în portbagaj.

Se întâmplă ceva mult mai rafinat.

Legea este invitată la masă, după care toți ceilalți hotărăsc că ar fi mai bine să continue fără ea.

Poate că Emanuel Clej nu va schimba singur felul în care Primăria Deva împarte finanțările, dar a făcut ceva infinit mai important.

A oprit, pentru o clipă, maşinăria de vot. Și atunci a devenit vizibilă fărădelegea.

Exact cum spunea Pascal.

Uneori este suficient ca un singur om să se oprească pentru ca toți ceilalți să înceapă, în sfârșit, să fie văzuți încotro se duc.