Închiderea televiziunilor nu constituie un simplu act administrativ; reprezintă un gest cu semnificație profundă și cu efecte în cascadă, care afectează mecanismele fundamentale ale democrației. Spațiul mediatic nu poate fi redus la un sector economic sau la un canal de divertisment; el constituie infrastructură publică esențială pentru formarea opiniei publice, controlul puterii și garantarea pluralismului, conform art. 30 alin. (1) și (5) din Constituția României.
Televiziunile nu funcționează ca modele normative de conduită, ci ca foruri de exprimare plurală, adesea conflictuale și provocatoare. Tocmai această diversitate le conferă valoare democratică. Considerarea că un post poate fi închis pentru că nu respectă un model convențional de comportament echivalează cu uniformizarea forțată a discursului public, o formă de cenzură indirectă, inadmisibilă într-un stat de drept.
Libertatea de exprimare protejează inclusiv mesajele incomode sau critice, iar orice limitare trebuie să respecte strict principiul proporționalității, prevăzut de art. 53 alin. (2) din Constituție, și să fie motivată de necesități reale, clare și demonstrate. În lipsa acestor condiții, închiderea devine un instrument de intimidare cu efecte asupra întregii societăți.
Consiliul Național al Audiovizualului (CNA), prin însăși natura sa constituțională și legislativă, nu poate fi redus la rolul unui organ polițienesc sau strict sancționator. Funcția sa fundamentală este de a reglementa și stimula pluralismul mediatic, de a proteja interesele publicului și de a promova dezvoltarea alternativelor viabile în peisajul audiovizual. Intervențiile coercitive depășesc competențele stabilite de lege și contravin spiritului unei democrații consolidate, în care autoritatea trebuie să creeze condiții pentru exprimare plurală, nu să o suprime.
Relația CNA cu pluralismul trebuie repusă în perspectiva constituțională: garant al diversității și promotor al dezvoltării de alternative mediatice. Orice abatere de la acest principiu subminează funcționarea unui stat democratic. Eroziunea spațiului mediatic generează efecte cumulative: autocenzură în rândul jurnaliștilor, reducerea pluralismului de opinii, pierderea încrederii publicului în instituții și accentuarea polarizării sociale. Experiența europeană demonstrează că astfel de măsuri preced erodarea altor instituții democratice și slăbirea statului de drept.
Interdicțiile arbitrare transmit un mesaj clar: vocile critice sau incomode pot fi neutralizate prin putere. Aceasta nu mai reprezintă reglementare, ci subminarea democrației prin intimidare. Singura cale legitimă de corecție nu este închiderea, ci competiția reală și profesionalismul: dezvoltarea instituțiilor media credibile, capabile să atragă audiența prin calitate și încredere. Închiderea nu reformează discursul, ci îl suprimă, generând autocenzură și intimidare.
Într-o democrație autentică, apărarea pluralismului se realizează prin întărirea mecanismelor de responsabilizare și prin dezbatere publică, nu prin suprimarea vocilor. Orice altă abordare riscă să transforme pluralismul într-un simulacru și democrația într-o structură formală fără substanță reală.
Mai grav este că nimeni din Parlament sau dintre politicienii români, in afara de câțiva din opoziție nu a exprimat un punct de vedere in legatura cu acest eveniment. Se poate intelege ca aproba demersul CNA. Si tacerea e un raspuns.