Administrația locală din Orăștie chiar citește presa sau…? – pamflet

Știm, dragi cetățeni, că fiecare UAT respectabil trebuie să aibă în dotare o slujbaș dedicată rubricii „Revistei presei” de dimineață, fără de care nu ar mai exista cafeaua verbală a administrației locale. Turda, Peștișani, Covasna – toate fac colecții nesperate de știri pe pagina oficială a primăriilor. Dar să nu spui că Orăștie rămâne mai prejos! Emancipat, Orăștia folosește mărețele forțe ale Facebook-ului pentru a ne trimite în era digitală făcând revista presei prin comunicări pe Metta.

Ieri Cotidianul de Hunedoara publica articolul „Centrul Orăștiei a fost recucerit de câinii vagabonzi”, link aici. Instant, curajoasa noastră primărie sa ridicat la înălțime! Ca fulgerul sosit din cerurile birocratice, comunicatul despre „Capturarea câinilor fără stăpân” a apărut triumfător (la câteva ore, pe la ora 15). Foarte bine că-și fac treaba, și pentru a suna firme specializate în prinderea animalelor fără stăpân, își iau simbria angajații de la sfatu popolar. Astfel, orașul Orăștie dă o nouă lecție de pro-activitate: întâi apar problemele, apoi soluțiile, nu invers, la câteva ore distanță. Nota bene, dragi edili, pentru viteza fulgerătoare cu care vă onorați îndatoririle ce vă revin de drept!

Iată comunicarea primăriei:

„Stimați cetățeni,

Dorim sa vă informăm că Primăria Municipiului Orăștie desfășoară periodic acțiuni de capturare a câinilor fără stăpân de pe domeniul public, pentru menținerea siguranței și confortului locuitorilor. Aceste acțiuni au loc săptămânal sau ori de câte ori este necesar.

În cursul zilei de astăzi (notă ieri 4 noiembrie) au fost capturați 12 câini de pe raza municipiului Orăștie, care au fost transportați la adăpostul specializat.

Din verificările efectuate, considerăm că o parte dintre acești câini au fost lăsați intenționat pe teritoriul localității, iar în prezent se fac investigații pentru identificarea persoanelor responsabile.

Reamintim cetățenilor că, potrivit O.U.G. nr. 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân, proprietarii de câini au obligația de a-i ține în spații îngrădite și de a împiedica pătrunderea acestora pe domeniul public.

Conform aceleiași legi, câinii aflați pe domeniul public, fără identificare și fără însoțitor, sunt considerați câini fără stăpân și sunt capturați de către serviciile abilitate.

Facem apel la responsabilitate din partea tuturor deținătorilor de animale: respectarea legii și supravegherea câinilor sunt măsuri simple, dar esențiale pentru siguranța comunității”, zice comunicatul.

Administrația noastră locală are un talent deosebit pentru a emite comunicate de presă. Ele sunt la fel de clare ca o ceață deasă de noiembrie. Citind un astfel de comunicat, ai impresia că ești într-un labirint de cuvinte care nu duc nicăieri. Dar, hei, cel puțin sunt scrise cu fonturi frumoase!

„Din verificările efectuate, considerăm că o parte dintre acești câini au fost lăsați intenționat pe teritoriul localității, iar în prezent se fac investigații pentru identificarea persoanelor responsabile”, zic cei de la primărie.

Ce să zic eu gazetarul? Da’, zic că nu pricep ce o fi atât de greu și câtă vreme îți trăbă să te uiți filmările pe camerelor de supraveghere. Zona centrală a Orăștie este împânzită de camere de supraveghere iar milițienii locali ar trebui să patruleze prin piațeta pietonală. Aloo! Miliția Locală, neica Mos! Se vede, se aude?

Și mai zic, repetând întrebarea doamnei Simona Clenciu: „Câte campanii de sterilizare a făcut Primăria? Decât să plătiți câte 1500 lei pentru capturarea unui câine, îmbogățind în acest fel hingherii și șefii lor, mai bine sterilizați! Știți câți câini puteți steriliza cu 1500 lei: 10 câini! Plătiți luna de lună sume fabuloase pentru omorârea câinilor fără să mergeți la rădăcină. În orașele civilizate campaniile gratuite sunt o obișnuită. La Orăștie de ce nu? Suntem niște înapoiați”, scrie ca răspuns Simona Clenciu.

Însă pentru administrația locală, presa este ca muzica de fundal dintr-un lift: e acolo, dar nimeni nu o ascultă cu adevărat. Articolele care critică deciziile lor sunt trecute cu vederea mai repede decât trec norii pe cer. De ce să-ți bați capul cu ele, când poți să te bucuri de liniștea unei ignoranțe bine întreținute?

Simona Clenciu continuă: „În cazul de fața era o amărâtă de cățelușă în călduri, care a atras după ea masculi de prin curțile oamenilor. Nimeni nu s-a gândit să ia cățeaua de acolo, să o ducă la veterinar, să o sterilizeze și să rezolve problema. Toţi au făcut poze și reclamații. Atât. Era suficient să dispară cățeaua din mijlocul masculilor și nunta cânească se termină”, închei citatul.

Doamnă Simona Clenciu, nu era „o amărâtă de cățelușă în călduri”, eram în apropiere de Palia (magazinu) când au venit, și nu numai 12 cum zice dom comunicatu, dinspre IGO cătă centru. Se vedea de la o poștă că au fost laolaltă undeva și că plecau dezorientați să scape de locul de unde veneau. Apoi sterilizați sau nu NU au ce căuta pe străzi.

Știu, că discutând problema câinilor fără stăpân mă expune rapid la un val de ură și critici, însă trebuie discutată. Place sau nu trebuie depășite preferințele individuale pro sau contra câinilor vagabonzi și gândit că doar sterilizarea și apoi punerea lor în libertate este o rezolvare pe termen lung. Ori nu ai timp lung de luptă cu o haită de maidanezi, copil fiind, ci ești păpat.

În final, rămâne întrebarea: administrația locală din Orăștie chiar citește presa? Poate că da, dar doar atunci când nu au nimic mai bun de făcut sau când vor să-și găsească numele tipărit. Până atunci, ne rămâne să ne întrebăm dacă nu cumva și-au făcut un abonament la reviste de benzi desenate, pentru că, să fim sinceri, acțiunea din Orăștie este demnă de o poveste cu super eroi sau „Oglinda oglinjoară, cine-i cel mai informat din țară?”

Dacă ne-am întreba oglinzile din primărie, probabil ar spune că administrația citește presa doar pentru a-și verifica reflexia. În loc să se concentreze pe probleme reale, se pare că preferă să se admire în articole care le laudă „realizările”.

Strategiile de PR ale administrației sunt la fel de eficiente ca un somnifer: te adorm mai repede decât un discurs plictisitor, noroc cu maidanezii ce latră și îi mai trezesc. Cu toate acestea, strategiile, sunt prezentate ca mari succese, deși în realitate sunt doar niște povești frumos ambalate, dar fără substanță.

Foto copertă: „Acum circa 35 de anișori, despre loază-n plic, dai trei lei, câștigi… nimic.”, de Liviu Stănilă.