România traversează una dintre cele mai dificile perioade hidrologice din ultimele decenii, mai ales că nici în bazinul superior al Dunării nu sunt prognozate precipitații în perioada imediat următoare, a informat joi Apele Române. Sursa citată arată că debitul Dunării la intrarea în țară (Baziaș) este joi de 1.600 mc/s, iar prognoza Institutului Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor indică o scădere până la aproximativ 1.500 mc/s în jurul datei de 6 august.
”Aceste valori sunt de aproape trei ori mai mici decât media multianuală a lunii iulie (4.750 mc/s) și se apropie de minimul istoric înregistrat în anul 1985, când debitul Dunării a fost de 1.400 mc/s.
În contextul acestor debite extrem de reduse, SN Nuclearelectrica a informat astăzi Dispeceratul Central al Administrației Naționale „Apele Române” că, în urma analizei efectuate de specialiștii CNE Cernavodă în noaptea de 29 spre 30 iulie, Unitatea 2 va rămâne conectată la Sistemul Energetic Național, întrucât parametrii de operare permit funcționarea în condiții de siguranță.
România traversează una dintre cele mai dificile perioade hidrologice din ultimele decenii, mai ales că nici în bazinul superior al Dunării nu sunt prognozate precipitații în perioada imediat următoare”, precizează Apele Române.
Alte informații de la instituție
”Pe sectorul Călărași–Cernavodă se mențin restricțiile de treapta a III-a pentru irigații, ceea ce înseamnă furnizarea apei cu debite reduse sau în anumite intervale orare.
Specialiștii Administrației Naționale „Apele Române”, împreună cu echipele Administrațiilor Bazinale de Apă: Apele Române Banat, Apele Romane Jiu, Apele Române Olt, Apele Române Argeș-Vedea, Apele Romane Buzau-Ialomita, Apele Române Prut-Bârlad și Apele Romane Dobrogea-Litoral, monitorizează permanent și fenomenul de înflorire algală, favorizat de temperaturile ridicate și nivelurile scăzute ale Dunării. În prezent, fenomenul se menține în limite normale.
Seceta hidrologică se menține în mai multe regiuni ale țării – Crișana, Oltenia, Muntenia, Dobrogea și Moldova –, unde se înregistrează sectoare de râuri cu debite foarte reduse sau chiar fenomene de secare.
Nu există restricții pentru alimentarea cu apă a populației. Gradul de umplere al principalelor 40 de lacuri de acumulare este suficient pentru asigurarea alimentării cu apă în sistem centralizat, respectiv de 70%”.
Dacă intră în țară un debit mult mai scăzut într-un an fără secetă sau temperaturi deosebite, nu ar trebui discutat cu „partenerii” din amonte? Sau dacă ei își cresc producția de energie pe socoteala noastră noi doar închidem activitatea și mergem acasă?