Apocalipsa după Diana

În curând, cel mai mediatizat, cel mai filmat și, probabil, cel mai vocal ministru pe care l-a avut România va deveni amintire. Diana Buzoianu este pe ultima sută de metri a mandatului, iar, după cum involuează partidul din care face parte, sunt puține șanse să revină prea curând în prim-plan.

Mandatul ei rămâne însă presărat cu cioburi pe care cei ce vor veni la Ministerul Mediului vor fi nevoiți să calce.

Este posibil ca, singură, de capul ei, să fi fost în stare să lase o moștenire notabilă. Din păcate, s-a lăsat prea înconjurată de personaje care au transformat ministerul într-o scenă pe care au defilat, rând pe rând, hoți, goți, păuni și curcani. Și, pe deasupra, de politicieni îmbrăcați în albastru și galben, cărora le-a fost obedientă până la sfârșitul mandatului, cu voia sau fără voia partidului său.

Prin ce s-a remarcat, onor ministră, în prelungul dumneavoastră mandat?

Prin aproape nimic.

A stat pe sticlă mai mult decât a muncit, încercând să convingă cât mai multă lume că ea este salvatoarea mediului din România.

S-a făcut că descoperă balastiere de care știa toată lumea de două decenii.

A susținut abandonarea unor proiecte hidroenergetice într-o perioadă în care energia electrică a devenit vitală.

Baraje finalizate în proporție de 90%, mai mult decât utile pentru mii de oameni, au fost lăsate în voia sorții.

La conducerea Gărzii Forestiere a fost instalat un individ aflat, la momentul respectiv, în anul al doilea la o facultate de silvicultură urmată la distanță. O alegere care ridică, cel puțin, serioase semne de întrebare.

Ministra dansează prin deșeurile abandonate și pe munții de moloz de pe raza UAT-urilor, de parcă le-ar fi descoperit chiar ea. În realitate, multe dintre aceste probleme sunt acolo de ani și ani, uneori de decenii, întreținute de lipsa de reacție sau de reaua-voință a autorităților locale.

În păduri există, fără îndoială, și abateri de la norme și tăieri ilegale. Dar procentul silvicultorilor profesioniști, dedicați și cu experiență de o viață îl depășește covârșitor pe cel al celor certați cu legea.

Cu toate acestea, Diana Buzoianu a contribuit din plin la denigrarea silvicultorilor și a meseriei lor.

Probabil că cel mai mare dezastru pe care îl lasă în urmă este însă haosul pe care l-a creat și l-a cultivat în Romsilva.

Reformarea instituției care administrează pădurile statului era necesară. Numai că, pentru o asemenea reformă, era nevoie de analiză pertinentă, de studii aprofundate și, mai ales, de decizii corecte.

Niciuna dintre aceste condiții nu pare să se fi regăsit în decizia ministrei.

Dacă ar fi fost astăzi în viață și ar fi privit deciziile Dianei Buzoianu, Nicolae Grigorescu ar fi pictat, probabil, celebrii săi boi în spatele carului.

Tabloul nu s-ar mai fi numit „Car cu boi”, ci „Boi cu car în față”.

Dacă nu ar fi de plâns, ar fi de râs.

Și să explicăm pe îndelete.

123 de silvicultori, de la pădurari și brigadieri până la ingineri, șefi de ocoale și directori de direcții silvice, consultați pentru documentarea acestui articol în legătură cu reforma Romsilva, s-au pronunțat în aceeași direcție: în opinia lor, reforma, în forma actuală, este una prost concepută, cu efecte potențial dăunătoare pe termen scurt și mediu.

Ministerul Mediului a comandat, anul trecut, un audit la Romsilva.

Un lucru, de altfel, perfect normal.

Auditul durează câteva luni. Între timp, Ministerul Mediului, condus de Diana Buzoianu, anunță reformarea Romsilva, reformă care începe cu reducerea numărului direcțiilor silvice, prin comasarea acestora de la 40 la 19 unități.

Problema este că aceste comasări nu au fost, potrivit informațiilor disponibile, fundamentate prin indicatori economici și operaționali suficient de clari și pe termen lung, ci au fost negociate politic în cadrul coaliției care, până nu demult, se afla la Palatul Victoria.

Așadar, comasarea se face prin decizie politică, nu ca rezultat al unei analize aprofundate a specialiștilor în silvicultură.

Cei care au girat această decizie par să fi fost mai degrabă experți în tăiatul frunzelor la câini, fabricanți de legi de birt..

Na-ți direcția asta ție, dă-mi direcția asta mie.

Cam așa s-ar putea rezuma negocierile care au dus la ceea ce riscă să devină un dezastru administrativ în Romsilva.

Ministra iese pe sticlă și anunță, înainte ca auditul să-și prezinte concluziile, că lucrurile s-au rezolvat și că, de mâine, prin păduri nu vor mai curge râuri și pârâuri, ci lapte și miere.

Toată lumea politică era mulțumită că mai bifase o reformă menită, ni se spunea, să aducă bunăstarea românilor.

Mă rog, își frecau mâinile și ecologiștii de serviciu, cei care jucau în hora Dianei.

În schimb, Federația SILVA a avertizat în repetate rânduri că reorganizarea Romsilva, în forma impusă prin HG nr. 123/2026, poate produce blocaje grave, poate genera pagube considerabile și poate afecta capacitatea Regiei de a administra și proteja pădurile statului.

Da, și ce?

Pare să se întrebe ministra.

Mergem mai departe.

Numai că vine surpriza.

Auditul impus de minister, dar comandat și plătit de Romsilva, ajunge la concluzii care pun sub semnul întrebării tocmai soluția reorganizării în 19 direcții silvice. Este soluția cea mai proastă.

În același timp, auditul oferă alternative de reformare bazate pe realitățile din teren și pe indicatori economici, nu pe interese politice.

Deci boii au fost așezați în urma carului.

Întâi decizia și după aceea auditul.

Exact pe dos decât ar fi fost normal.

Hotărârea de Guvern privind reorganizarea a fost adoptată în luna martie.

Mai este puțin și ar trebui să intre în vigoare.

Concluziile auditului mai contează?

Probabil că nu.

Contează aparițiile pe sticlă ale prințesei Diana, cea care a stârpit răul din pădurile patriei.

Și atunci întrebarea rămâne:

Ce va rămâne în urma ei?

Poate un sistem reorganizat înainte de a fi înțeles.

O Romsilva cu mâinile legate la spate.

Milioane pierdute printre râurile din munți.

Riscul înmulțirii furtișagurilor din păduri.

Pagube uriașe, pe termen mediu și lung, aduse fondului forestier.

Scăderea calității actului silvic și a gospodăririi responsabile a pădurilor.

Proteste și procese.

Într-un cuvânt, apocalipsa.

O apocalipsă pe care este greu de crezut că o va putea înfrunta cineva fără să repare, înainte de toate, ceea ce s-a stricat în numele reformei.

Schimbarea strategiei de reorganizare a Romsilva trebuie oprită și reanalizată de specialiști, de oameni competenți, onești și dedicați muncii lor.

Pentru că pădurile României nu sunt decor pentru conferințe de presă și nici recuzită pentru apariții televizate.

Iar fără frâna pusă tăvălugului Dianei, viitorul verde al României riscă să devină gălbui.

Pădurea rămâne. Ministrul pleacă. Televizorul se stinge.