De la securitizare la desecuritizare și din nou SRI-zare?. Avocatul Adrian Toni Neacșu, fost judecător CSM, a venit cu mai multe observații după propunerea preşedintelui Nicuşor Dan ca fenomenul corupției să devină ”o preocupare a Serviciului Român de Informații”.
În ultimele zile, președintele Nicușor Dan și-a anunțat intenția ca noua Strategie Națională de Apărare a Țării (post-2024) să reintroducă corupția printre vulnerabilitățile la adresa securității naționale. La prima vedere, argumentul pare convingător: corupția subminează instituțiile, afectează resursele și încrederea publică – toate elemente ale securității statului.
Dar această formulare ridică probleme constituționale serioase, spune avocatul, enumerând în continuare problemele:
”a) Confuzia dintre interes public și amenințare de securitate
Securitatea națională, în sensul Legii nr. 51/1991, presupune amenințări grave, excepționale, care pun în pericol existența statului sau ordinea constituțională.
Corupția, oricât de nocivă, este o infracțiune ordinară, deja reglementată de Codul penal și combatută prin mijloace judiciare, nu prin mandate de siguranță națională.
b) Risc de extindere necontrolată a competențelor serviciilor
Reintroducerea corupției ca vulnerabilitate ar permite SRI să redobândească atribuții operative în domeniul urmăririi penale, sub pretextul apărării securității.
Aceasta ar contraveni deciziilor CCR nr. 51/2016 și nr. 91/2018, care au limitat expres rolul serviciilor în procesul penal.
În esență, am reveni la logica pre-2016, în care serviciile de informații deveneau „furnizori de probe”, într-un spațiu gri juridic.
c) Lipsa de proporționalitate și pericolul de instrumentalizare politică
O asemenea extindere ar risca să transforme noțiunea de securitate națională într-un instrument politic, susceptibil de a fi folosit pentru supravegherea generalizată sub pretextul luptei anticorupție.
6. Lecția Curții: securitatea în democrație nu se poate asigura prin instrumentele Securității statului comunist.
Curtea Constituțională a transmis deja un avertisment ferm: securitatea națională este un concept juridic, nu un reflex administrativ.
Orice lărgire a sferei sale trebuie însoțită de garanții clare, de control civil și de delimitări precise între prevenție, informare și justiție.
Reincluderea corupției ca vulnerabilitate ar însemna abandonarea principiului proporționalității, consacrat de art. 53 din Constituție, și ar crea premisele unei re-securitizări a vieții publice, exact în momentul în care România își afirmase maturitatea constituțională.
7. Concluzie: între tentația eficienței și exigența libertății”.
Potrivit avocatului, nici o strategie de apărare nu poate fi legitimă dacă, în numele „eficienței”, anulează echilibrul dintre puterile statului (legislativă, executivă, judecătorească) și tratează cetățeanul ca pe potențial „dușman”.
”Experiența anilor 2009–2016 a arătat că suprapunerea dintre lupta anticorupție și siguranța națională duce inevitabil la confuzie juridică și la excese instituționale.
Adevărata securitate națională nu se construiește prin extinderea puterilor arbitrare ale statului, ci prin consolidarea încrederii în drept și justiție.
Un stat care își tratează proprii cetățeni și disfuncții structurale ca „amenințări naționale” nu este un stat puternic, ci unul asfixiat de propria neîncredere”, a conchis Adrian Toni Neacșu.
riscul este necontrolat dar doar privit din exterior. asa se vede, pentru ca asa se raporteaza observatorul situatiei. asta este nevoia de a percepe ceva intr-o situatie pe car enu o poti influenta. din interiror, adica axa presedinte-stapin, nu exista niciun risc ci doar o curgere fireasca catre deznodamintul dorit.
ne batem in perceptii… intrebarea e: care e rostul intoarcerii in timp? nu poate fi decit unul: interesul stapinului caruia i-a fost bine in experienta trecuta si o vrea repetata. cine e stapinul? cel care l-a creat pe presedinte, presedinte. foarte frumos tinut acolo in rezerva pina ce diploma de olimpic si matematician si-a facut treaba, chair daca avem de-a face un un nefunctional din toate punctele de vedere… de ce ? pentru ca stiinita a devenit noua dogma si i impresioneaza pe cei fara de fiintare…
apropo de stiinta: acum vreo ceva ani, intr-o revista, a fost un articol cu un studiu despre marile cercetari stiintifice date ca valide… numai ca in proportie de vreo 70% experimentele care au fost verificate nu s-au realizat. ori pentru ca un experiment stiintific sa fie validat, el trebuie sa fie repetabil in conditiile experimentului initial. mincinosii au fost prinsi cu minciuna… deh, dogma e in toate… cu cit ne ridicam mai sus cu atit mai mult cuprindem din ansamblu… ce ne opreste sa ne ridicam?
coruptia, pensiile speciale, reformele sint subiecte de tip vector, care transpun aberatiile stapinului, via putere, in practica.