Balul vampirilor: ultimul vals

Ilie Bolojan umblă ca un vampir nehrănit și debusolat prin Palatul Victoria. A fost demis la 5 mai, împreună cu ce mai rămăsese din guvernul său, dar încă se comportă ca și cum noaptea lui nu s-ar fi încheiat. Nu se mai poate înfrupta din jugulara poporului, nu mai poate face neofiți și, cu atât mai puțin, nu mai poate avea grijă de „slujitorii” săi. Aproape că l-au exterminat în acea zi nefastă. 5 mai: Ziua Internațională a Moașelor, Ziua Mondială pentru Igiena Mâinilor, Ziua Limbii Tătare. Sfânta Cuvioasă de la Hurezi nu l-a putut salva din calendarul ortodox. Doar olandezii au avut un motiv autentic de bucurie: era Ziua Eliberării lor. Dar nu, evident, pentru că ar fi scăpat de Bolojan.

Vampirul de serviciu are însă dinții tociți de Constituție. Poate rămâne până la instalarea unui nou Guvern cu o singură condiție: să facă doar actele necesare pentru administrarea treburilor publice. Atât.

Și totuși, noaptea administrativă continuă. În lunile care au urmat, au apărut în continuare secretari de stat, consilieri de stat și alte funcții de rang înalt. Pe 10 iulie, Cristian Botan a trecut din postura de consilier onorific, neremunerat, în cea de consilier de stat, remunerat, în aparatul vicepremierului Oana Gheorghiu. Să spunem că putem înțelege: un gest omenesc față de cineva care se spetise până atunci pe gratis.

Pe 28 august, Flavia Boghiu a fost numită secretar de stat la Mediu, iar Raul Pop a fost eliberat din funcție. Toate, perfect oficiale. Decizii, Monitorul Oficial, semnături, ștampile. Ba chiar și un ușor festivism, o bucurie nedisimulată la „zâmbata” de serviciu, Diana Buzoianu, care și-a numit, în sfârșit, prietena scăpată de penal în funcția de secretar de stat. Dar tocmai aici apare întrebarea: de ce?

Dacă mâine se instalează un nou Guvern, de ce trebuie ca Vampirul demis să-i lase moștenire noului prim-ministru secretari de stat și consilieri pe care acesta, în mod sigur, nu și-i dorește? Iar dacă postul era vacant și instituția nu putea funcționa fără aportul omului vostru, de ce nu o spuneți clar? Iar dacă era o urgență, explicați-o fără tăgadă!

Altfel, ce mai are de făcut un consilier sau un secretar de stat într-un guvern demis? Să strângă hârtiile? Să facă ordine pe birouri? Să șteargă urmele? Sau poate să facă curățenie în grupurile sanitare? Dar nu cred că mai era nevoie, pentru că, este adevărat, Vampirul și cuibul lui au supt sângele și s-au înfruptat în clădirea Guvernului, dar mizeria și-au imprastiat-o în afara ei, pe popor și prin companiile care încă mai respirau. 

Disperarea celor numiți pe ultima sută este mare. Niște bani în plus pentru câteva zile, poate câteva săptămâni. Un CV îmbunătățit cu „ministru” sau „consilier de stat” la loc de cinste. Căci nu se știe niciodată, poate prinde bine la vreo deconcentrată sau chiar la Bruxelles.

Vampirul speră ca umbra lui și duhoarea-i necrofagă să rămână în palat chiar și după anihilare. Iar slujitorii plantați pe ultima sută să le simtă, să-și amintească și să-i rămână credincioși. Cât mai mulți. Cât mai devotați. Cât mai împrăștiați. Iar dacă, într-o zi, vor trebui să abjure, vor ști cui îi datorează jurământul.

În felul acesta, sintagma „administrarea treburilor publice” capătă o traducere constituțională ceva mai puțin solemnă: „Mai avem puțin timp. Este, până la proba contrarie, legal să mai punem câțiva în funcție.”

Și problema nu este dacă oamenii numiți sunt competenți. Poate că sunt. Problema este dacă un prim-ministru demis mai are dreptul să decidă pentru viitor atunci când prezentul i-a tras preșul de sub picioare și i-a retras deja mandatul politic.

Un guvern demis ar trebui doar să țină statul în funcțiune. Un prim-ministru care și-a pierdut mandatul politic ar trebui să stingă luminile, nu să mai facă recrutări pentru echipa următoare, în care nu mai joacă, ci doar chibițează ca șef de partid. Încă.