Barjele propuse pentru scufundare în Dunăre sfidează totul. Sfidează navigația, administrația, responsabilitatea și acea regulă elementară potrivit căreia, într-un stat normal, ceea ce se scufundă trebuie scos la suprafață, nu lăsat pe fundul apei până când devine parte din peisaj.
Dar, dacă tot am început, poate că ar trebui să ducem proiectul până la capăt.
Nu câteva barje. Toată Dunărea.
De la izvoare până la Marea Neagră, toată Dunărea ar putea fi transformată într-o uriașă autostradă de barje scufundate. Un proiect național grandios, pe măsura ambițiilor noastre: fără asfalt, fără marcaje, fără benzi de circulație și, mai ales, fără posibilitatea de a mai întreba cine răspunde.
Numai că seceta lovește anticipat.
Și aici apare ironia perfectă. Noi ne pregătim să umplem toată Dunărea cu barje, în timp ce natura pare să se pregătească să ne lase fără apă. Nivelul fluviului scade, navigația devine tot mai dificilă, iar România este pusă din nou în fața unei realități pe care administrația o descoperă, de regulă, atunci când nu mai poate fi ascunsă.
Poate că, până la urmă, nu va mai trebui să scufundăm noi barjele.
Le va scufunda seceta.
Problema este că nici măcar toată Dunărea nu ar fi suficient de mare pentru greutatea și volumul clasei politice românești. Ar trebui să construim o flotă întreagă de barje scufundabile pentru a putea concura cu greutatea promisiunilor, a proiectelor abandonate și a responsabilităților care dispar înainte de a ajunge la suprafață.
Toată Dunărea a văzut multe.
A văzut imperii, războaie, regimuri, dictaturi, tranziții și generații întregi de politicieni. A văzut România schimbându-și mereu discursul și mult mai rar realitatea.
Astăzi, toată Dunărea ar trebui să fie una dintre marile artere economice ale țării. Ar trebui să transporte mărfuri, să lege porturi, regiuni și economii, să fie una dintre marile noastre avantaje strategice.
În schimb, riscăm să transformăm toată Dunărea într-un muzeu plutitor al eșecurilor administrative.
Barje scufundate, infrastructură nevalorificată, proiecte întârziate, strategii făcute după apariția crizelor și o secetă care nu mai așteaptă aprobarea niciunui guvern.
Și atunci, de ce să nu transformăm toată Dunărea în autostradă?
Să-i spunem chiar „Autostrada Dunării”.
Un proiect fără asfalt, dar cu obstacole. Fără indicatoare, dar cu responsabilități pierdute. Fără trafic, dar cu suficientă administrație cât să poată fi inaugurat politic de mai multe ori.
Iar toată Dunărea să curgă pe lângă noi atât cât îi mai permite natura, privind cum o țară cu una dintre cele mai importante resurse geografice ale Europei reușește să transforme și un fluviu într-o metaforă a propriei administrații.
Poate că aceasta este adevărata noastră autostradă: una în care barjele se scufundă, apa scade, seceta lovește anticipat, iar cei care ar trebui să răspundă rămân mereu la suprafață.
Toată Dunărea curge mai departe.
Și poate că, dintre noi toți, toată Dunărea este singura care încă știe exact încotro se îndreaptă.
Bine ca recunoaste : „Dintre noi toti Dunărea este singura care încă știe”. Deci recunoaste ca tot anticomunismul sau( autorul este cunoscut) a fost inutil ! Si nu numai inutil ci chiar dorit distrugator !
Apropos de infrastructura vreau sa-i spun autorului, vasnic anticomunist : China, tara comunista( wow)construieste cel mai lung tunel feroviar din lume sub fluviul Yangtze ceva colosal cu 4 benzi unde se va circula cu 350 km/ ora ! Deh…..
Și, daca Dunărea devine o epava, pe unde se mai transporta exporturile din republica moldova și ukraina spre alte țări real nevoiașe? Cum rămâne cu economia republicii Moldova și economia ukrainei care exportă pe numele Romania de cel puțin 4 ani?! Dunărea nu va pieri chiar daca vor unii sau alții, se muta pe alta ruta cum era înainte de acest spațiu actual, adică, unde era apa, este pământ și invers. Până atunci, e bine sa avem grijă de patria mamă a oricărui cetățean român născut și trăit în spațiul terestru al României, nu distrusa și vândută pe bucăți cumcă fost împărțită la aderarea la clanurile infractionale organizate politic la nivel european și global în perioada iliescu-Nastase și bețivul cap patrat PSD, ori curvarul Roman Petre.
Sfideaza si legile fizicii, pentru ca scufundarea lor nu ajuta cu nimic.