Primarii s-au simțit atacați. Nu personal — Doamne ferește! — ci în ceea ce au mai scump: ograda. Bugetară. Și-au pus tricolorul, au umflat pieptul sub el și au pornit, ca un cor de baritoni administrativi, să-l certe pe premier. „Vezi-ți de treaba ta! Nu intra peste noi! Nu ne tulbura liniștea instituțională! Dă-ne banii înapoi!”
Adică: lasă-ne Anghel Saligny. Lasă-ne PNRR-ul. Lasă-ne autonomia. Și dacă tot ne lași, mai pune și niște fonduri deasupra.
Reuniunea edililor revoltați a fost un spectacol rar: burți protocolare, grimase de stat în funcție și discursuri cu virgule puse la liber. O demonstrație de solidaritate administrativă cum rar vezi: de la stânga la dreapta, de la centru la marginea bugetului, toți uniți în jurul unui principiu sacru – „Să nu ne umbli la bani!”
Mulți dintre acești primari au fost aleși cu 30 și ceva la sută din voturi. Dar asta nu i-a împiedicat să vorbească în numele poporului, al națiunii și, eventual, al universului administrativ. Legitimitatea e relativă; bugetul, în schimb, e foarte concret.
România are 3.180 de primării. O mică galaxie de birouri, ștampile, mașini de serviciu și funcții „indispensabile”. Mai adăugăm 41 de consilii județene, fiecare cu propriul ecosistem de sinecuri, rude, fini, cumetri și consilieri „strategici”.
Dacă punem doar zece sinecuri pe fiecare unitate administrativă – un calcul optimist, aproape romantic – ajungem la sume amețitoare. Sute de milioane lunar. Miliarde anual. Dar liniște! Totul este pentru binele comunității.
În comune cu 1.500 de locuitori găsim paznici care păzesc aerul, directori de cămine culturale unde cultura doarme de ani de zile, viceprimari care veghează asupra nimicului administrativ, consilieri mai mulți decât problemele reale ale localității. Funcționari care „țin primăria în spate”, deși spatele e destul de comod.
Și mașini. Mereu mașini. Pentru deplasări oficiale, semi-oficiale și profund personale.
Există orașe unde șurile de paie domină peisajul urban, dar organigrama primăriei ar putea concura cu cea a unei capitale europene. Pentru că, evident, statutul de orășean se apără cu funcții publice.
Iar acum, când guvernul anunță că oprește finanțarea proiectelor fără progres real, s-a declanșat apocalipsa edilitară. Cum adică să nu mai înceapă lucrări care nu pot fi terminate? Cum adică să nu mai fie finanțate șantierele imaginare?
Termenul-limită din PNRR este 31 august 2026. Un detaliu birocratic pentru unii. Important este să înceapă. Ce se întâmplă după, mai vedem. Important e să curgă.
Anghel Saligny, inginerul care a construit poduri, ar privi probabil siderat cum numele său este purtat de terenuri de fotbal în pantă, piste de biciclete care duc eroic în câmp și asfalt turnat direct peste iarbă, cu speranța că iarba va înțelege mesajul dezvoltării.
Când primari de toate culorile politice se unesc, nu e revoluție morală. E reflex de conservare. Nu comunitatea e în pericol. Ci confortul.
Reforma administrativă a devenit bau-baul care amenință tihna funcției publice. Cum să reduci aparatul? Cum să comasezi comune? Cum să ceri eficiență? Asta sună a muncă.
Unde au fost primarii când mediul privat era strâns cu ușa? Când contribuabilii suportau taxe și impozite crescute? Când cultura și educația erau puse la dietă bugetară?
La primărie. La căldură. În ședințe. În deplasări.
Acum, când se vorbește despre responsabilitate, ies în stradă. Cu tricolorul la piept și bugetul în suflet. La unison, au hotărât să-l plaseze pe Bolojan în arest la domiciliu: „Vezi-ți de casa ta, dar nu te uita peste gard, în ogrăzile noastre!”
Să fim serioși: reforma nu este despre Bolojan. Este despre sfârșitul unei epoci în care administrația locală a fost, prea des, o combinație între moșie personală și agenție de plasare a rudelor.
Nu toți primarii sunt așa. Dar suficient de mulți cât să facă zgomot.
Iar zgomotul, când vine dinspre buget, se aude cel mai tare.
Care mașini, frate? Ei zboară în confortul aeronavelor aeriene de ani buni de la București până în localitatea cea mai apropiată locului de domiciliu gratuit, în plus, un/o păsărică ciripea online că, în ultimă perioadă, mizeriile politice zboară până la Chișinău apoi în țările calde și retur să nu se prindă cetățenii români! Cum naiba tu primar cu Rolex la mana, sau, cu halicopter să ceri ca ‘milogul’ ajutor? Cum naiba acest halicopter mergător pe țurloaie să fi fost votat de cetățenii din localitate, poate votat prin plasare ca afacere ce îl protejează, dar nu cred că de la al doilea tur de scrutin când Petrov betivanul turnător a fost reinstalat la Cotroceni a mai existat rezultat alegeri prin vot cetățenesc la modul real. Vorbele plăvanului nesimțit johanis, citez „Să știți și voi că, alegerile sunt de ușe de corporații, nu de cetățeni”….de asta Romania a ajuns de râsul lumii!
Ieșiți în stradă români, sa ajutați luxosii și mizeriile politice plini de bani să își plătească la jumate impozitul pe viloaie, terenuri și mașinile în posesie😂😂😂, exact cum ar trebui să plătească menținuți in sărăcire din Romania!
Sa dea naiba, ce manipulare la mitinguri! Mulțimea strigai: Bojane. nu uita, Romania nu-i a ta! , de parcă doar Bolojaf e vinovatul! În timp ce consilierii erau de jur împrejurul mulțimii și constatau că sunt prea puțini pentru a reuși! Cred că înțelegeți toți că sloganul pus „ieșiți la miting să salvați jumătate din taxe și impozite pentru luxosii de peste tot, nu s-a reușit!
Briliant Brilinski. Corect , asa este ! Trebuiesc comasate comunele, DOUA CATE DOUA sa-si aleaga ei care cu cine. Si judetele trebuiesc comasate tot doua cate doua! Nu mai mult pentru ca ar fi „din lac in put” ! Exagerarile sunt paguboase. Nu trebuiesc regiuni, noi structuri, alta administratie NU ! Doar judete, doua cate doua. Nu trebuie nici o alta lege sau schimbarea constitutiei unde se vorbeste despre judete, atat. Rebuie amendata doar legea organizarii administrative unde sa se schimbe doar o cifra : in loc de 45….23, nimic mai mult. Foarte simplu !
Suntem un popor de penibili. Toți l-au dorit pe Bolofan și acum îl împroașcă, în față, cu zoaie. Vrem reformă, vrem economie la cheltuieli, vrem tăieri administrative dar să nu înceapă cu noi.