Briciul și maimuța

Când apare la televizor, aparent încruntat, ca un diriginte autoritar la o clasă de pramatii leneșe și cheltuitoare, premierul Ilie Bolojan învârte cuvinte și expresii care dovedesc că este posesorul unei expertize de aprozar. Mai pe scurt, este „varză”.

Declarațiile sale stârnesc reacții, în special din partea celor care le consideră fie ipocrite, fie aberații  optimiste. „În 2026 nu mai trebuie să creștem taxe și impozite, dacă păstrăm măsurile luate și avem disciplină bugetară”. O zice cu ton serios, ca și cum ar fi o formulă matematică învățată de la președintele „cel mai deștept din lume”. În realitate majorările  impozitelor locale pe casă, teren, mașină intră deja în vigoare de la 1 ianuarie. Tot începând cu 2026, impozitul pe dividende urcă la 16%. Vorbește de disciplină cu nuielușa ascunsă la spate și promite iluzii. Atâta timp cât bugetul pe 2026, nici măcar în faza de proiect nu este, iar deficitul rămâne uriaș, promisiunea lui sună mai degrabă ca îndemnul mamei după ce copilul face o boacănă, „vino acasă că nu-ți mai fac nimic”. Numai că, în cazul nostru, nu copilul a făcut boacăna, dar el este cel pedepsit. „Am scos România din fundătură, am evitat incapacitatea de plată, am pus în ordine finanțele publice”, declarații goale de conținut, laude de sine, care contrazic realitatea. Bugetul e ținut în continuare „pe aparate”, cu împrumuturi record, populația se confruntă cu facturi, impozite locale și prețuri tot mari. Hipnotizați ca în fața unei mușcături inevitabile a viperei, oamenii par că sunt resemnați și cu viitoarele cresteri de prețuri la gaze și stau în așteptare. Prin afirmațiile  sale, fără suport real, Bolojan declară de fapt metaforic că „pacientul a ieșit din comă, dar a rămas tetraplegic”. 

Creșterea impozitelor pe proprietate, în opinia lui, a fost  inevitabilă și justificată. Creșe și grădinițe, drumuri noi, fântâni cu lapte și miere, iată ce ne așteaptă dacă plătim impozite  locale majorate. Dar cine este ignorantul aici, noi care ar trebui să-i credem toate vrăjelile  populiste sau el, care nici măcar nu face o minimă diferența între locuință și activ imobiliar.  I-a ars pe toți la fel, și pe cei cu o casă în care locuiesc cu familia, și pe cei cu două, șase sau mai știu eu câte case care, din „meditații”,  „vânzări anterioare” sau, pur și simplu,  „muncă cinstită”, au agonisit pentru tot neamul lor până la a cincea generație. Mulți, cei mai mulți, politicieni și funcționari publici. Vorbește de taxare pe baza valorii de piață, dar nu știe ce spune, pentru că noua metodă calculează impozitul pe baza metrului pătrat construit a cărui valoare este scoasă din pix și nu reflectă în mod direct valoarea unei eventuale tranzacții de vânzare. Sau cum se mai spune, „seamănă, dar nu răsare”. Putea apela la grila notarială, „Ghidul privind valorile orientative ale proprietăților imobiliare”, făcut de specialiști. Dar valorile de acolo erau prea mici, insuficiente pentru bugetul găurit de incompentența și corupția actualilor guvernanți și a predecesorilor lor. Valorile pe metru pătrat, ajustate cu rangul localității și zonă par ideale pentru a crea inegalități și haos. Stai în București într-un apartament vechi, riști să plătești mai mult decât un cetățean „onest”  care și-a făcut o „căsuță” intr-o zona rezidențială la marginea orașului. Valoarea de piață, în țările care ne fascinează ca proeuropeni aspiranți, se calculează doar la activele imobiliare, nu la locuință (de cele mai multe ori scutită de impozit), ca valoare de închiriere.

Nu este singurul domeniu unde premierul este inocent. Lipsa unei poziții ferme și documentate, așa cum au făcut-o și alte țări europene cu agricultură relevantă, în ceea ce privește acordul UE-MERCOSUR, definesc viziunea sa economică, empatia pentru fermieri și, în ultima instanța, ignoranța sa. Bolojan sacrifică agricultura românească pe altarul geopoliticii. Prietenii din Hexagon știu de ce. El este un premier care lucrează cu două măsuri și care crează o crasă inechitate fiscală. Povara „măsurilor” luate de guvern, TVA și impozite locale mărite, CASS suplimentar, liberalizări de prețuri la energie, cade disproporționat pe salariați, proprietari de locuințe și autoturisme, mici antreprenori,  pensionari, în timp ce marile corporații primesc… relaxări. Reducerea IMCA (impozit minim pe cifra de afaceri) de la 1% la 0,5% din 1 ianuarie 2026, cu eliminare completă în 2027,  înseamnă un cadou de sute de milioane de lei pentru firme cu cifra de afaceri mai mare de 50 mil. euro. Multe dintre acestea, multinaționale din energie, retail, IT&C etc. vor  continua „optimizări fiscale” și își vor repatria profitul fără nici o presiune. Statul relaxează presiunea pe corporații mari, după cum suspină Bolojan, ca să nu plece, vezi Doamne,  investitorii, dar crește taxele pe proprietățile românilor obișnuiți, că ăștia, chiar dacă emigrează, nu își pot lua casele cu ei. Tot curvește, a crescut impozitului pe dividende de la 10% la 16% pentru că mulți români, antreprenori mici, investitori persoane fizice, acționari la firme românești trăiesc din dividende. Prietenii din marile multinaționale, care oricum transferă profituri în afara țării prin prețuri de transfer și alte scheme, nu plătesc dividende că nu au nevoie. Ei „optimizează fiscal” și primesc de la guvern „semne de predictibilitate”.

Economistul și profesorul universitar de economie, Bogdan Glăvan, sintetizeza foarte plastic programul de măsuri cu care premierul Ilie Bolojan zis si Ilie Sărăcie vrea să scoată  țara din criza bugetară și de deficit excesiv. „Și o maimuță putea să crească povara fiscală”, o metaforă dură prin care atrage atenția că deciziile fiscale luate de guvern nu par motivate de analize economice profunde, ci sunt simple măsuri de majorare a taxelor.  Totul pe spinarea populației. În acest caz, nu putem încheia decât cu un avertisment: ” Nu dați briciul maimuței” !

Viorel Ioniță

Licențiat în „Relații economice internaționale”, Facultatea de Comerț, ASE București,

MBA European University, MSCIS Boston University