Caii erau călăriți, folosiți la muncă și comercializați cu mult înainte ca cineva să creadă că acest lucru era posibil. Noi cercetări împing înapoi cronologia acceptată a utilizării cailor de către oameni cu câteva secole, arătând că oamenii foloseau caii în mod organizat încă din mileniul al IV-lea î.Hr., dacă nu chiar mai devreme. Cercetarea a fost publicată în revista științifică Science Advances.
Îmblânzirea și domesticirea nu au fost evenimente singulare. Ele au reprezentat un proces lent, cu opriri și reluări, plin de dificultăți, desfășurat de-a lungul mai multor generații și pe teritorii vaste, înainte ca domesticirea completă să se fie realizată cu puțin timp înainte de anul 2000 î.Hr., informează un comunicat al Universității din Helsinki.
„Caii erau deja folosiți în moduri sofisticate și răspândiți înainte să putem identifica domesticirea completă. Acest decalaj schimbă modul în care înțelegem istoria umană”, declară profesorul Volker Heyd, coautor principal al cercetării.
„Rolul cailor în marile evoluții istorice este aproape imposibil de măsurat, de aici și expresia că lumea a fost cucerită călare”, afirmă Heyd.
De la marile migrații ale grupurilor nomade eurasiatice precum hunii, avarii, maghiarii și mongolii, până la utilizarea decisivă a cailor în războaie (inclusiv în Primul și al Doilea Război Mondial), caii au avut un rol central în conflictele și expansiunea umană. Ei i-au însoțit și pe conquistadori peste Atlantic, către Americi, și au reprezentat principalul mijloc de transport în mare parte a lumii până la apariția industrializării și a motorizării.
Roata, calul și cuvintele pe care încă le vorbim
Astăzi, cai cu adevărat sălbatici nu mai există. Chiar și calul lui Przewalski, considerat mult timp o relicvă vie a sălbăticiei, este acum cunoscut ca descinzând din populații domesticite timpurii, demonstrând cât de profund au influențat oamenii populațiile de cai de-a lungul timpului.
Momentul este important. În jurul anilor 3500–3000 î.Hr., populațiile de stepă au început să se extindă spre est și vest în întreaga Eurasie. Au adus cu ele roata. Primele căruțe erau trase de vite. Caii au apărut în același timp. Un călăreț putea parcurge în câteva ore aceeași distanță pe care o căruță o traversa în zile, însă ambele au reprezentat inovații esențiale pentru mobilitate și transport, revoluționând societatea umană.
Cercetătorii leagă acum acest salt al mobilității de răspândirea limbilor proto-indo-europene. Calul transporta oamenii și, odată cu ei, cuvintele. Limbile vorbite astăzi în mare parte din Europa și Asia își au originea în acei primi călăreți și conducători de căruțe.
„Astăzi, caii reprezintă pentru mulți oameni o sursă de fascinație, companie și prietenie. De aceea, este important să înțelegem primele etape ale relației dintre oameni și cai și modul în care a apărut această parteneriat unic”, spune profesorul Heyd.
Primii călăreți din lume
Cele mai vechi dovezi ale existenței călăreților au fost descoperite de o echipă internațională de arheologi și bioantropologi.
Mormântul unui călăreț a fost descoperit în Malomirovo, Bulgaria.
Mormântul unui călăreț descoperit în Malomirovo, Bulgaria (Imagine: Michał Podsiadło)
Cercetătorii au descoperit dovezi ale călăriei studiind rămășițele scheletelor umane găsite în movile funerare numite kurgane , care aveau între 4500 și 5000 de ani. Movile funerare de pământ aparțineau culturii Yamnaya. Yamnaienii migraseră din stepele pontico-caspice pentru a găsi pășuni mai verzi în țările de astăzi, România și Bulgaria, până în Ungaria și Serbia.
Yamnayanii erau păstori mobili de vite și oi, despre care se crede acum că sunt călare.
„Se pare că echitația a evoluat la scurt timp după presupusa domesticire a cailor în stepele eurasiatice occidentale, în timpul mileniului al IV-lea î.Hr. Era deja destul de comună la membrii culturii Yamnaya între anii 3000 și 2500 î.Hr.”, spune Volker Heyd , profesor de arheologie la Universitatea din Helsinki și membru al echipei internaționale care a făcut descoperirea.
Aceste regiuni de la vest de Marea Neagră constituie o zonă de contact unde grupuri mobile de păstori din cultura Yamnaya au întâlnit pentru prima dată comunitățile de fermieri de lungă durată, din neoliticul târziu și calcolitic. Timp de decenii, expansiunea populațiilor de stepă în sud-estul Europei din epoca bronzului timpuriu a fost explicată ca o invazie violentă.
Odată cu apariția cercetărilor ADN-ului antic, diferențele dintre acești migranți din est și membrii societăților locale au devenit și mai pronunțate.
„Cercetările noastre încep acum să ofere o imagine mai nuanțată a interacțiunilor lor. De exemplu, până în prezent, descoperirile de violență fizică, așa cum era de așteptat, sunt practic inexistente în arhiva scheletică. De asemenea, începem să înțelegem procesele complexe de schimb în cultura materială și obiceiurile funerare dintre nou-veniți și localnici în cei 200 de ani de la primul lor contact”, explică Bianca Preda-Bălănică , o altă membră a echipei de la Universitatea din Helsinki.
Surse: helsinki.fi/en/; handfuloffilms.ca/; science.org/; historia.ro/.
Nu s-au găsit urme de violență deoarece nu a fost nici o migrație din stepele nuștiucare. NYT scria după o expoziție cu vestigii din preistorie aduse din România, R Moldova și Bulgaria, tradus onlain: „Înainte de gloria Greciei și Romei, chiar înainte de primele orașe din Mesopotamia sau templele de-a lungul Nilului, trăiau în Valea Dunării Inferioare și la poalele munților balcanici oameni care erau înaintea timpului lor în artă, tehnologie și comerț pe distanțe lungi.” (A Lost European Culture Pulled From Obscurity By John Noble Wilford The New York TIMES). Cum să vină niște înapoiați să domine oameni ce „erau înaintea timpului lor”?
Să zicem că urmașii celor ce-au făcut pt prima oară agricultură (probele descoperite la Schela Cladovei, Porțile de Fier, datate de trei universități europene, Oxford, Bonn, Groningen, arată 7800 ÎdC) și-au domesticit oaia în mezolitic, n-au cunoscut calul sau nu l-au domesticit. Au venit cei din stepe cu cai, le-au văzut folosul dar nu au putut învăța de la înapoiați? Numai după ani de școală, unde-ai repetat fără a gândi pt 10, poți înghiții povestea cu invazia din stepe.