Când dispare apa, dispare și curentul: amenințarea care se extinde în Europa

Aproximativ 33% din totalul apei captate în Uniunea Europeană ajunge la sistemele de răcire ale centralelor electrice, iar circa 65% din producția europeană de energie electrică depinde de disponibilitatea apei. Aceste cifre transformă seceta și deficitul hidric într-o amenințare majoră pentru securitatea energetică a Europei, scrie Energy Game.

Uniunea Europeană captează anual aproximativ 200 de miliarde de metri cubi de apă, la care se adaugă volumele utilizate în amenajările hidroenergetice. Aproximativ 62 de miliarde de metri cubi sunt direcționați către răcirea centralelor termice și nucleare. Agricultura reprezintă 31% din captări, alimentarea publică cu apă 21%, iar industria prelucrătoare 14%.

Volumul apei captate pentru producerea energiei electrice a scăzut cu aproximativ 30% față de anul 2000, însă sistemul energetic european păstrează o dependență ridicată față de această resursă.

Centralele nucleare și termice folosesc apa pentru răcire, în timp ce hidrocentralele depind de precipitații, debitele râurilor și nivelul acumulărilor. Scăderea nivelului râurilor reduce cantitatea de apă disponibilă pentru răcire. Creșterea temperaturii apei reduce eficiența procesului de răcire și impune respectarea limitelor de mediu privind temperatura apei reintroduse în râuri.

Se conturează astfel o presiune dublă asupra sistemului energetic: valurile de căldură cresc cererea de electricitate pentru aer condiționat, iar seceta reduce simultan capacitatea de producție. Efectele se pot traduce prin disponibilitate mai redusă de energie, importuri suplimentare și presiuni asupra prețurilor angro.

Europa se încălzește accelerat

Europa se încălzește cu aproximativ 0,56 grade Celsius pe deceniu, un ritm de peste două ori mai mare decât media globală.

În 2023, condițiile de deficit de apă au afectat, timp de cel puțin trei luni, aproximativ 28% din suprafața Europei și 32% din populație. În sudul Europei, aproximativ 30% din populație se confruntă permanent cu stres hidric, iar în timpul verii proporția ajunge până la 70%.

În 2024, seceta severă a afectat peste 601.000 de kilometri pătrați de teritoriu european. Impactul s-a extins asupra a aproximativ 87.567 de kilometri pătrați de terenuri agricole și 33.518 kilometri pătrați de păduri.

În Grecia, Cipru și Italia, productivitatea vegetației a rămas sub nivelurile obișnuite pe suprafețe care au depășit 10% din teritoriul fiecărei țări.

Ungaria: barje scufundate pentru a proteja centrala Paks

În Ungaria, scăderea nivelului Dunării a redus producția centralei nucleare Paks cu până la 90%. Centrala are o capacitate de aproximativ 2.000 MW și asigură, în condiții normale, aproape jumătate din producția de electricitate a țării.

Autoritățile au scufundat două barje cu lungimea de aproximativ 80 de metri în apropierea zonei de captare, pentru a ridica temporar nivelul apei cu aproximativ 20 de centimetri. În paralel, Ungaria pregătește un prag submersibil care poate crește nivelul apei cu până la un metru.

Proiectul necesită aproximativ 145.000 de metri cubi de rocă și are un cost estimat la 6 miliarde de forinți, echivalentul a circa 19 milioane de dolari.

Pierderile generate de reducerea producției Paks ajung la aproximativ 50 de miliarde de forinți pe lună. Budapesta reevaluează necesarul de apă pentru răcirea viitoarei extinderi Paks 2 și accelerează dezvoltarea energiei eoliene, cu obiectivul unei capacități totale de 4 GW până în 2030.

România: 1.412 MW de energie nucleară scoși din sistem

La Cernavodă, cei doi reactori, fiecare cu o capacitate de 706 MW, au fost opriți pe fondul nivelului extrem de scăzut al Dunării.

Sistemul energetic românesc a pierdut astfel 1.412 MW de capacitate nucleară, echivalentul a aproximativ 20% din producția de electricitate a țării.

Înaintea opririi celui de-al doilea reactor, România importa aproximativ 1.700 MW, în condițiile unei cereri de aproape 7.000 MW. Fără producția nucleară, necesarul de importuri putea depăși 2.500 MW.

Guvernul a declarat stare de urgență energetică pentru luna august și a intervenit asupra cursului Dunării prin lucrări de dragare, îndepărtarea rocilor, diguri temporare și redirecționarea unei părți din debit către zona centralei.

Autoritățile au activat capacități pe lignit, au majorat importurile și au solicitat marilor consumatori să reducă utilizarea energiei electrice în orele de vârf.

Pe termen lung sunt analizate intervenții permanente asupra albiei brațului Bala, cu scopul asigurării apei de răcire pentru Cernavodă în perioadele cu debite foarte scăzute.

Situația de la Cernavodă pune în prim-plan adaptarea climatică a infrastructurii energetice, inclusiv pentru proiectele privind prelungirea duratei de funcționare sau extinderea capacităților nucleare.

Franța: producția nucleară urmărește temperatura râurilor

Franța produce aproximativ 70% din energia electrică prin centrale nucleare și gestionează constant riscul temperaturilor ridicate ale râurilor.

În vara lui 2026, reactoare de la Bugey, Nogent-sur-Seine și Golfech au fost oprite temporar, iar alte unități și-au redus producția.

La Nogent-sur-Seine, temperatura Senei după evacuarea apei de răcire are o limită de 28 de grade Celsius în condiții normale, iar activitatea centralei poate crește temperatura apei cu cel mult trei grade. La Golfech, limita pentru Garonne este tot de 28 de grade.

EDF urmărește în timp real temperatura și debitul râurilor, precum și precipitațiile, și ajustează producția împreună cu operatorul sistemului energetic.

Din 2000, temperaturile ridicate și debitele reduse au generat pierderi medii de aproximativ 0,3% din producția nucleară anuală. Frecvența mai mare a valurilor de căldură crește probabilitatea reducerilor de producție în perioadele de consum ridicat.

Riscul se extinde și către statele cu stres hidric redus. În 2018, centrala nucleară Ringhals din Suedia și-a întrerupt activitatea după ce temperatura apei marine a ajuns la 25 de grade Celsius.

Cipru și Malta: desalinizarea devine infrastructură strategică

Cipru și Malta își dezvoltă capacitățile de desalinizare pentru a-și consolida securitatea apei.

În 2023, indicele de exploatare a resurselor de apă disponibile a ajuns la 92,1% în Cipru și la 66,7% în Malta, niveluri asociate unui stres hidric sever.

Desalinizarea asigura deja, în 2021, aproximativ jumătate din alimentarea publică cu apă în cele două state.

Cipru reutilizează peste 90% din apele uzate tratate, iar Malta peste 60%. Desalinizarea reduce presiunea asupra rezervelor naturale, în timp ce crește consumul de electricitate. Din acest motiv, strategia europeană urmărește integrarea noilor instalații cu surse regenerabile și soluții eficiente pentru gestionarea saramurii.

Rețelele de apă și lupta împotriva pierderilor

Germania alocă aproximativ 9 miliarde de euro anual pentru infrastructura de apă, iar Franța aproximativ 6,5 miliarde. Slovenia investește în jur de 100 de milioane de euro.

Pierderile medii din rețelele europene ajung la aproximativ 23,5% din apa tratată.

Austria, Danemarca și Olanda au coborât pierderile sub 15%, în timp ce Italia, Croația și Bulgaria depășesc 40%.

Irlanda a redus pierderile de la 46% în 2018 la 38% printr-un program național de înlocuire a conductelor și identificare a scurgerilor. Obiectivul pentru 2030 este de 25%.

În Emilia-Romagna, sistemul digital IRRINET oferă recomandări zilnice pentru irigații către peste 12.000 de exploatații agricole și reduce consumul de apă cu aproximativ 20%, menținând randamentele agricole. Sistemul reduce simultan energia necesară pentru pompare.

În Polonia, programul „My Water” finanțează colectarea apei pluviale în gospodării și permite captarea anuală a peste 6 milioane de metri cubi.

Plan european pentru apă: 15 miliarde de euro

Strategia europeană pentru reziliența apei cuprinde peste 50 de acțiuni și urmărește îmbunătățirea eficienței utilizării apei cu minimum 10% până în 2030.

Prioritatea o reprezintă reducerea consumului și a pierderilor, urmată de dezvoltarea unor surse suplimentare, precum desalinizarea.

Planul include înlocuirea rețelelor vechi, reutilizarea apelor uzate, refacerea zonelor naturale de retenție, contoare inteligente, monitorizarea umidității prin satelit, inteligență artificială pentru prognoza cererii și identificarea în timp real a pierderilor.

Banca Europeană de Investiții și-a asumat creșterea finanțărilor pentru aceste proiecte la 15 miliarde de euro în perioada 2025-2027.

Grecia, sub presiunea apei și a energiei

Grecia nu operează centrale nucleare, însă deficitul de apă îi afectează direct sistemul energetic.

Scăderea disponibilității apei reduce producția hidrocentralelor, o sursă flexibilă pentru acoperirea vârfurilor de consum.

În același timp, reducerea producției nucleare din România și Ungaria poate diminua disponibilitatea energiei pe interconexiunile regionale și poate amplifica presiunea asupra prețurilor.

În insulele grecești, presiunea este și mai mare. Un turist consumă între 300 și 2.000 de litri de apă pe zi, comparativ cu aproximativ 124 de litri pentru un locuitor permanent.

În sezonul turistic, cererea de apă și electricitate atinge simultan niveluri foarte ridicate, iar instalațiile de desalinizare adaugă un consum suplimentar de energie.

Centrele de date și alte investiții cu necesar ridicat de apă sporesc presiunea asupra resurselor și impun corelarea planurilor energetice cu disponibilitatea apei.

Potrivit Agenției Europene de Mediu, utilizarea apei recuperate ar putea acoperi teoretic aproximativ 10% din necesarul actual de apă captată pentru agricultură în Grecia. Pentru atingerea acestui potențial sunt necesare investiții în infrastructură și tehnologii de reutilizare.

În Attica, proiectul „Psyttaleia 3.0” urmărește transformarea apei tratate într-o resursă utilizabilă pentru irigații, industrie și răcirea infrastructurilor tehnologice, inclusiv a centrelor de date dezvoltate în estul regiunii.

Prin folosirea apei recuperate pentru aceste activități, consumul de apă potabilă poate scădea, iar presiunea asupra rețelelor și rezervelor de apă ale regiunii se poate reduce.

Autoritățile analizează și soluții pentru alimentarea artificială a pânzei freatice din Attica, afectată de decenii de supraexploatare.

Investițiile necesare includ noi instalații de tratare, rezervoare, stații de pompare și o rețea pentru transportul apei de la Psyttaleia către zonele continentale ale Atticii.

Prețul apei recuperate va reprezenta un element esențial. Un tarif mai mic decât cel al apei potabile poate încuraja utilizarea sa de către agricultură, industrie și marii consumatori.

Strategia Națională pentru Apă a Greciei tratează apa drept resursă strategică și element al securității naționale. Documentul pune accent pe gestionarea deficitului de apă, adaptarea infrastructurii la schimbările climatice, cooperarea instituțională și eficientizarea sistemului de administrare.

Grecia a anunțat, în paralel, investiții de aproximativ 2,5 miliarde de euro în infrastructura de apă.

În ultimele 12 luni au primit finanțare 103 proiecte din 63 de localități, cu o valoare cumulată de 142 de milioane de euro. Un nou program, în valoare de 65 de milioane de euro, finanțează proiecte de alimentare cu apă, iar termenul pentru depunerea cererilor este 11 septembrie 2026.

Pentru Europa, apa a devenit astfel o componentă esențială a securității energetice. Seceta influențează producția hidrocentralelor și răcirea centralelor termice și nucleare, în timp ce temperaturile extreme cresc simultan consumul de electricitate. Rezultatul poate fi un sistem energetic mai tensionat, cu importuri mai mari și presiuni suplimentare asupra prețurilor exact în perioadele de vârf.