Când iarba se usucă și Dunărea se retrage, trecutul roman iese la lumină în Elveția și Ungaria

Seceta ultimilor ani a devenit una dintre marile probleme ale Europei, dar pentru arheologi perioadele în care pământul se usucă, iar râurile coboară neobișnuit de mult pot deschide, pentru scurt timp, accesul către un trecut ascuns.

Vegetația care se ofilește trădează conturul unor construcții îngropate, iar retragerea apelor lasă la vedere obiecte care au stat secole sub albia râurilor. În această vară, două asemenea situații au atras atenția în Elveția și Ungaria, unde condițiile neobișnuite au dus la descoperirea unor noi urme ale lumii romane.

Elveția – un oraș roman redesenat de secetă

În cantonul elvețian Vaud, seceta a modificat pentru câteva săptămâni imaginea terenurilor din jurul orașului Avenches, construit pe locul vechiului Aventicum, capitala Helvetiei romane. Un pasionat de istorie a observat urmele unor posibile structuri îngropate, iar arheologii au început să urmărească zona cu ajutorul unei drone, realizând imagini zilnice ale terenurilor.

Rezultatele au fost neașteptat de bogate. Vegetația afectată de lipsa apei a făcut vizibile urmele unor băi termale, case, drumuri și ale unui posibil templu, unele dintre aceste structuri fiind necunoscute până acum, iar altele doar presupuse pe baza unor indicii mai vechi. Câteva dintre ele se află în zone în care nu fuseseră efectuate niciodată săpături.

Aventicum fusese întemeiat în urmă cu aproximativ două mii de ani și a devenit centrul administrativ al Helvetiei romane. Orașul a cunoscut o perioadă de dezvoltare și prosperitate înainte ca incursiunile triburilor germanice, intensificate începând din secolul al III-lea, să contribuie la declinul său.

Imaginile realizate în această vară au permis cercetătorilor să compare ceea ce se vede acum cu hărțile deja existente. Noile structuri au fost suprapuse peste planurile vechi, completând spațiile rămase neclare și corectând unele dintre reprezentările anterioare ale orașului.

Jordan Anastassov, unul dintre arheologii care lucrează în cantonul Vaud, a declarat pentru Reuters că acestea sunt cele mai bogate descoperiri realizate la Aventicum în ultimele două generații de cercetători.

Pentru arheologi, importanța nu stă numai în numărul construcțiilor observate, ci și în întrebările pe care acestea le ridică despre organizarea orașului roman. Drumurile, clădirile publice și locuințele pot indica noi relații între diferitele zone ale așezării, iar eventualele săpături viitoare vor putea verifica ceea ce imaginile aeriene au făcut vizibil.

Pierre Blanc, directorul săpăturilor din Vaud, a recunoscut paradoxul situației: nimeni nu își dorește secetă, dar cercetătorii vor folosi cât mai mult această perioadă pentru a documenta urmele apărute la suprafață.

Ungaria – Dunărea dezvăluie vestigiile de la Intercisa

În Ungaria, fenomenul are o altă formă. Aici, nu vegetația uscată a dezvăluit construcțiile, ci scăderea neobișnuită a nivelului Dunării, care a făcut accesibile vestigii aflate sub apă.

Zona este legată de Intercisa, important castru militar roman situat în apropierea actualului oraș Dunaújváros. Așezarea a fost întemeiată în secolul I și s-a dezvoltat în jurul garnizoanei, cunoscând o perioadă de prosperitate în secolele II și III. Distrugerile provocate de invaziile din jurul anilor 259–260 nu au dus la dispariția imediată a prezenței romane, garnizoana rămânând aici până la începutul secolului al V-lea.

În timpul unor căutări desfășurate în Dunăre, angajații companiei Dunai Industrial Diving Ltd. au descoperit o statuie din epoca romană. Piesa, care cântărește câteva sute de kilograme, a trebuit recuperată printr-o operațiune specială, la care au participat și membri ai Departamentului de Pompieri Voluntari Pentele. Informația a fost relatată de FEOL și preluată de Hungary Today.

Statuia este doar una dintre descoperirile făcute în această perioadă. Din aceeași zonă au fost recuperate un altar dedicat lui Jupiter, fragmente de monumente din calcar și un fragment de altar puternic erodat, considerat de specialiști ca fiind legat de cultul lui Deus Sol, zeul Soarelui.

Printre piesele descoperite se află și un fragment arhitectural decorat cu motive vegetale — viță-de-vie, frunze și ciorchini de struguri —, precum și o parte dintr-o piatră funerară care păstrează încă urme ale vopselei verzi originale.

Inscripția de pe monument a permis identificarea unui bărbat numit Marcus Aurelius, despre care cercetătorii consideră că a comandat piatra pentru el și, probabil, pentru familia sa. Un asemenea monument oferă informații care depășesc simpla valoare artistică: numele, formulele funerare și reprezentările de pe piatră contribuie la reconstituirea vieții comunității romane de la marginea imperiului.

Cercetările arheologice din zona Intercisa au o tradiție care începe încă din secolul al XIX-lea, iar o parte importantă a colecției Muzeului Intercisa este formată din obiecte provenite din vechea așezare. Retragerea apelor Dunării a permis acum accesul la alte piese, până de curând ascunse sub fluviu.

Pentru arheologi și voluntari, aceste descoperiri completează imaginea unei comunități aflate la granița Imperiului Roman. Altarele oferă informații despre practicile religioase, monumentele funerare despre oameni și familii, iar fragmentele arhitecturale pot contribui la reconstituirea unor clădiri dispărute.

Două forme ale aceluiași fenomen

În Elveția, seceta a făcut vizibile urmele unui oraș roman ascuns sub vegetație, în timp ce în Ungaria scăderea Dunării a permis recuperarea unor obiecte aflate sub apă. Sunt două situații diferite, dar efectul este același: condițiile climatice neobișnuite au oferit arheologilor acces temporar la informații care, în condiții normale, ar fi rămas ascunse.

Seceta nu este și nu poate fi considerată o veste bună pentru mediu, agricultură sau comunitățile care depind de apă, iar descoperirile arheologice nu schimbă această realitate. Dar cercetătorii știu să folosească momentele în care peisajul se modifică pentru a recupera ceea ce timpul a ascuns. În Elveția, iarba uscată a desenat pentru câteva săptămâni străzile și clădirile unui oraș roman; în Ungaria, Dunărea retrasă a lăsat la îndemâna arheologilor statui, altare și monumente funerare. Când apa va reveni, iar vegetația va acoperi din nou urmele de la Aventicum și Dunărea își va ascunde vestigiile de la Intercisa, ceea ce s-a văzut în această vară va rămâne în documentele cercetătorilor — iar harta trecutului roman va fi ceva mai completă.

Surse: Pentru Elveția: Reuters.com, „Arheologii elvețieni redesenează hărți romane după descoperiri din cauza secetei”; Hotnews.ro. Foto: d’Avenches, Porte de l’Est, sursă liberă: tripadvisor.com. Pentru Ungaria: Hungary Today; Pagina de Facebook Intercisa Múzeum. Foto: pagina de Metta Dunaújváros Önkormányzata. Coperta compusă de autor.