Conducerea Complexului Energetic Valea Jiului susține că au fost făcuți primii pași concreți pentru încercarea unei renegocieri a termenelor privind închiderea unor capacități pe cărbune. Demersul vine într-un moment în care reprezentanții companiei spun că sistemul energetic românesc are nevoie de surse stabile de producție, iar cărbunele din Valea Jiului nu ar trebui scos din ecuație atât de repede.
Președintele Consiliului de Administrație al CEVJ, Marius Poșa, afirmă că discuțiile au început deja cu instituțiile române, primul pas fiind o întâlnire cu reprezentanții Consiliului Concurenței.
„Renegocierea a început. Joi am avut prima discuție cu cei de la Consiliul Concurenței, avem deschidere să mergem la discuții cu Comisia Europeană. Trebuie să înțelegem că sunt niște termeni pe care tot noi, la nivel guvernamental și decizional, i-am negociat. Astăzi cred că putem, chiar suntem obligați, să încercăm să renegociem și să căutăm mai multă flexibilitate în ceea ce înseamnă capacitățile de producere a energiei pe combustibili fosili”, a declarat Marius Poșa.
În prezent, calendarul de închidere rămâne în vigoare. Minele Lonea și Lupeni ar urma să își încheie activitatea până la sfârșitul acestui an, în timp ce exploatările Livezeni și Vulcan, împreună cu Termocentrala Paroșeni, au termen de închidere până în anul 2032. Tocmai aceste termene sunt cele pe care conducerea CEVJ vrea să le rediscute, argumentând că situația energetică actuală arată că România încă are nevoie de capacități care pot furniza energie constant. Unul dintre principalele argumente invocate este Termocentrala Paroșeni. Unitatea și-a demonstrat utilitatea în perioadele în care România a fost nevoită să apeleze la importuri de energie electrică. În opinia conducerii companiei, o centrală pe cărbune nu mai poate fi privită doar prin prisma reducerii emisiilor, ci și prin rolul pe care îl poate avea în menținerea echilibrului sistemului energetic atunci când producția din surse regenerabile este insuficientă.
Reprezentanții CEVJ susțin că actuala criză energetică ar trebui să determine o reevaluare a planurilor stabilite în urmă cu câțiva ani, când România și-a asumat reducerea treptată a producției pe cărbune.
„Dacă ne uităm și analizăm foarte corect și foarte coerent ceea ce se întâmplă, clar avem niște înțelegeri, niște angajamente, în care scrie foarte clar, în nota de subsol, că dacă nu le respectăm vom plăti niște amenzi. Nu cred că se va ajunge chiar într-acolo, dar cred că va trebui încă o dată să căutăm o măsură prin care să devenim flexibili și Comisia să înțeleagă că există o necesitate astăzi, în actuala criză energetică, pentru a păstra capacitățile de producție energetică”, a precizat președintele CA al CEVJ.
Rămâne de văzut dacă argumentul siguranței energetice va fi suficient pentru o modificare a calendarului stabilit cu Uniunea Europeană. România are obligații asumate prin Planul Național de Redresare și Reziliență, iar fondurile europene alocate pentru închiderea exploatărilor și tranziția energetică fac ca orice schimbare să fie dificilă.
Pentru mineri miza este una clară, adică să nu se închidă ceea ce încă funcționează înainte ca o alternativă reală să existe. Iar pentru Valea Jiului, fiecare decizie luată la București poate însemna diferența dintre o tranziție făcută cu oamenii alături sau o nouă lovitură pentru o regiune care ar fi plătit deja un preț mare după restrângerea mineritului.
