de Ioan Vieru
Chestiuni legate de extremismul politic, xenofobie și reactivare a fascismului nu ar trebui judecate de CCR, cu atât mai mult cu cât drepturile și libertățile cetățenești sunt cenzurate prin intermediul legislației în vigoare.
Deși în România jurisprudența este facultativă, CCR face primii pași în a constitui propria sa practică legislativă oferind un copios exemplu instituțiilor judiciare.
Constituția României ar trebui să fie mai puternică decât orice reținere a unor instanțe și, desigur, decât CCR, iar regularizarea unor erori (omul fiind supus greșelii!) ar fi posibilă în condițiile în care Parlamentul ar funcționa cu adevărat prin comisiile sale de specialitate.
CCR pare să nu mai aibă legătură cu obiectul muncii sale, Constituția României, devenind o instanță ultimă, însă validând-și soluțiile pe opinii și aparențe interesante ale unor terți.
CCR a preluat rolul unei Curți Marțiale acționând în consecință, deși ar fi trebuit să ofere indicii spre o asemenea instituție motivat de situația actuală.
Singura soluție pe care o poate da CCR în campania electorală este în susținerea sau respingerea legilor de aplicare.
Siguranța statului este reglementată de legislația curentă, inclusiv prin proceduri de urgență, încât implicarea CCR în asemenea chestiuni poate avea efect contrar, respectiv consolidarea ilegală a unor grupuri politice.
Insă nicăieri în UE încă nu s-au constituit tribunale speciale pentru sancționarea unor comportamente care aduce atingere siguranței statului, prin urmare România nu are temei legal să permită CCR să își schimbe conduita statutară.
CCR nu poate fi nici mai mult nici mai puțin decât este, însă prima neconstituțională în acest moment este ea însăși prin depășirea atribuțiilor și lipsa de transparență.
Domeniile de aplicare a legii devin tot mai supuse sferei opiniilor și, în curând, într-un asemenea circuit al lucrurilor, aparentul control prin CCR ne-a lăsat fără o instituție necesară care și-a schimbat obiectul de activitate.
Situația de la CCR nu ar fi posibilă dacă nu ar fi generată de prăbușirea sistemului de justiție conectat masiv la abuzul de drept.
