Salariații care își desfășoară activitatea în zilele declarate nelucrătoare prin lege beneficiază de drepturi clar reglementate privind compensarea muncii. Potrivit legislației muncii, angajatorii au obligația de a acorda fie timp liber corespunzător, fie un spor salarial, în condițiile stabilite de cadrul legal. Aceste prevederi sunt obligatorii și se aplică în toate sectoarele în care activitatea nu poate fi întreruptă.
Calendarul zilelor nelucrătoare este prevăzut de Codul Muncii și include mai multe sărbători naționale și religioase. Printre acestea se numără zilele de 1 și 2 ianuarie, Boboteaza (6 ianuarie), 7 ianuarie, 24 ianuarie, Vinerea Mare, prima și a doua zi de Paște, 1 mai, 1 iunie, prima și a doua zi de Rusalii, 15 august, 30 noiembrie, 1 decembrie, precum și prima și a doua zi de Crăciun.
De asemenea, sunt prevăzute zile libere suplimentare pentru angajații aparținând altor culte religioase recunoscute, în funcție de propriile sărbători religioase.
Legea prevede că aceste zile libere nu se aplică în unitățile în care activitatea trebuie să continue din cauza specificului procesului de producție sau a caracterului serviciilor oferite. În această categorie intră sectoare esențiale precum unitățile sanitare, alimentația publică sau industriile cu flux continuu, cum sunt termocentralele și hidrocentralele.
În aceste cazuri, angajatorii sunt obligați să stabilească programe speciale de lucru, astfel încât serviciile să fie asigurate fără întrerupere.
Salariații care lucrează în zile de sărbătoare legală au dreptul, în primul rând, la timp liber compensatoriu acordat în următoarele 30 de zile. Aceasta reprezintă forma principală de compensare prevăzută de lege.
Dacă acordarea timpului liber nu este posibilă, angajatorii sunt obligați să plătească un spor salarial de minimum 100% din salariul de bază aferent orelor lucrate în acele zile, ceea ce echivalează cu o plată dublă.
Compensarea se aplică indiferent dacă munca este prestată în mod obișnuit sau la solicitarea angajatorului, în situații excepționale.
Munca desfășurată în zilele de sărbătoare nu este considerată muncă suplimentară în sensul orelor suplimentare obișnuite, iar condițiile mai favorabile pot fi stabilite prin contracte colective de muncă.
Stabilirea și acordarea zilelor libere rămân în responsabilitatea angajatorilor, în conformitate cu prevederile legale, iar în sectorul bugetar, Guvernul poate decide anual zile libere suplimentare și modalitățile de recuperare a acestora.
