Un scorpion se află în impas. Vrea să treacă râul, dar nu știe să înoate. Singura lui șansă este o broscuță pe care, până atunci, o ignorase.
— Dacă mă sui pe spinarea ta, mă treci și pe mine pe celălalt mal? o întreabă mieros.
Broscuța ezită.
— Dacă mă înțepi?
— De ce aș face-o? Dacă te omor, mă înec și eu.
Argumentul pare acceptabil. Broscuța îl ia în spate și pornește traversarea. Cu doar câțiva metri înainte de mal, scorpionul o înțeapă.
— De ce ai făcut asta? întreabă broscuța, aproape împăcată cu propria ei prostie, în timp ce amândoi se scufundă.
— Nu m-am putut abține.
Unii ziariști nu se pot abține, alții au ordin. Ancuța „Marș” Alexandrescu se victimizează pe trotuarul din fața postului de televiziune la care este lider de audiență. Omul negru, Ilie Bolojan, trebuie înlăturat cu orice preț. Ce dacă scapi de dracu’ și dai de fiu-său? După înlăturarea monospâncenei care umbrește întreaga viață politică, va ieși soarele, deși fiu-său ar urma „la virgulă” programul care va aduce, în final, victoria guvernului asupra poporului. Postul de televiziune, cu cățel și purcel, este încolonat în spatele Jeanei D’Arc a jurnalismului românesc. Dacă ar mai fi trăit, Silviu Prigoană, fondatorul și inițiatorul proiectului „Realitatea”, ne-ar fi putut povesti multe despre fauna care a populat acționariatul postului ani la rând și despre flora ziariștilor și moderatorilor care au crescut, s-au format și au populat apoi întregul audiovizual autohton. Plantele agățătoare, unele carnivore, altele urât mirositoare, precum Rareș Bogdan, Cătălin Striblea, Mihai Gâdea, Corina Drăgotescu și chiar Denise Rifai, au ascultat cu dragoste, înțelegere și recunoștință sugestiile patronilor lor, fie că au fost Sorin Ovidiu Vântu, Elan Schwartzenberg, Cozmin Gușă sau, ultimul, cu voia dumneavoastră, Maricel Păcuraru. Decedați, dispăruți, scârbiți și trași pe dreapta sau chiar, pentru o vreme, în spatele gratiilor, toți acești patroni nu le-au impus niciodată ziariștilor formați la școala „Realității” să cânte după partiturile lor, să scuipe și să bălăcărească oameni politici la ordin. Nuuu, nu le-au cerut decât independență editorială, nu le-au cerut decât adevărul gol-goluț, chiar cu riscul ca ratingul să le scadă dramatic și să îl egaleze pe cel al posturilor militarizate.
Broasca și scorpionul au avut un interes comun, să străbată apa și să ajungă pe malul celălalt. Tot așa, Călin Georgescu și postul „Realitatea Plus”. Georgescu spune însă că a fost folosit pentru rating, iar în afirmația lui există un sâmbure de adevăr. Televiziunile comerciale, că de aceea se numesc așa, urmăresc în mod natural audiența, publicitatea și profitul, iar un invitat care atrage public este, de aceea, valoros. În contrapartidă, „Realitatea Plus” afirmă că i-a oferit acestuia o platformă și că l-a sprijinit mediatic. Și aceasta este o afirmație susținută de fapte, pentru că, într-adevăr, postul i-a acordat o expunere semnificativă, care l-a costat o groază de amenzi. De aceea, conflictul seamănă mai degrabă cu o ruptură între doi parteneri care au colaborat eficient o perioadă, iar apoi au ajuns să aibă interese divergente. Așadar, totul se reduce la a afla cine a trădat colaborarea. Este Călin Georgescu scorpionul? Ca și partidul AUR, forma coagulată a suveranismului românesc, acesta nu putea decât să fie consecvent cu singura strategie câștigătoare pentru mișcarea suveranistă: alegeri anticipate și neacceptarea compromisului, oricât de bine ambalat și parfumat ar fi fost prezentat. A mușcat Anca Alexandrescu la ordin? Tot ce se poate, dacă ne gândim că actualul patron, invocat când cu lacrimi, când cu patos, este bun prieten cu Rareș Bogdan, liberal dizident, dar reinițializat după o perioadă de penitență. Libertățile editoriale stau în picioare atât timp cât nu sunt idealizate. Cu picioarele pe pământ, cu familie și ambiții profesionale, ziaristul unui post comercial nu face ce îl taie capul și îi spune sufletul, ci ceea ce îi spun fișa postului și statul de plată. Diferența față de scorpion este tristă. Dacă veninoasa insectă nu se poate abține, aceasta fiindu-i menirea, ziaristul ar putea , dar este determinat să nu se poată abține.
În retrospectivă, analiza fabulei sugerează că doar scorpionul avea nevoie de broscuță, deși nu știm ce ar fi făcut acesta dacă amfibia l-ar fi refuzat. În povestea adaptată, ambii aveau nevoie unul de celălalt, dar dependența era diferită. „Realitatea Plus” avea nevoie de Georgescu pentru vârfurile de audiență, în timp ce Georgescu avea nevoie de o platformă media națională pentru a-și consolida legitimitatea și pentru a ajunge la un public mai larg care nu era activ doar pe rețelele sociale. După ce notorietatea lui a devenit foarte mare, această dependență de televiziune s-a redus mai mult decât dependența televiziunii de aparițiile sale. De aceea, explicația pentru destrămarea alianței nu trebuie căutată în natura partenerilor, ci în interesele lor.
Poate că aceasta este adevărata morală a poveștii. Nu întrebarea „Cine este scorpionul?” este cea mai importantă, ci alta: „Cine a avut primul impresia că celălalt este o povara și ca poate ajunge singur pe celălalt mal?”
Idem Antena3, Digi, RomanicaTV… Doar senzationalul mai atrage in ziua de azi! Si acel senzational (somnul ratiunii) naste monstrii! Repet: Grosul electoratului (si al telespectatorilor) NU face saltul de la sentimente la valori!
In afara esentei articolului dar pentru ca nu ma pot abtine : mai e timp de corectat „amfibia” in „amfibian” in sensul larg dar mai potrivit ar fi fost „batracian”.
Frumos spus. Timpul ne va lămuri. Culisele politicii sunt atât de tenebroase, încât e nevoie uneori de decenii pentru a sesiza adevărul. E cert că președintele ales se bazează pe un ajutor promis de peste Ocean. Nu cred că e bine. „Timeo danaos et dona ferentes”. De data asta, grecii fiind occidentalii. Și-am tot avut ocazia în istoria recentă să ne convingem că occidentalii ne buzunăresc, în timp ce noi îi ținem cu drag în brațe,
Autorul nu e sorpion. În plus, REALITATEA zice că bancul cu scorpionul nu se potriveşte de loc cu faptele la care se face trimitere. Amândouă personajele aflate în mod trecător într-un conflict tv live sunt încă merci bine. Dacă a fost doar strategie ceea ce aţi văzut şi acum sunteţi dor filozofii unei fente? Categoric: autorul, reiau, nu este scorpion. Alexandreasca a obţinut mai mult decât spera dacă scena repectivă nu avea loc. Între un posibil condamnat şi o posibilă şomeră de o secundă în mass-media „un arc electric scorpionic salvator” s-a produs şi nimeni nu a înţeles ce dracu de fapt s-a întâmplat. Treceţi pe la domnul profesor „P.”(personaj real, n.e.), să vă aprobe doctoratul în irealitate despre ceea ce s-a întâmplat la REALITATEA PLUS TV.
ERATA: „Dacă a fost doar strategie ceea ce aţi văzut şi acum sunteţi doar filozofii unei fente?”= Autorul nu e sorpion. În plus, REALITATEA zice că bancul cu scorpionul nu se potriveşte de loc cu faptele la care se face trimitere. Amândouă personajele aflate în mod trecător într-un conflict tv live sunt încă merci bine. Dacă a fost doar strategie ceea ce aţi văzut şi acum sunteţi doar filozofii unei fente? Categoric: autorul, reiau, nu este scorpion. Alexandreasca a obţinut mai mult decât spera dacă scena repectivă nu avea loc. Între un posibil condamnat şi o posibilă şomeră de o secundă în mass-media „un arc electric scorpionic salvator” s-a produs şi nimeni nu a înţeles ce dracu de fapt s-a întâmplat. Treceţi pe la domnul profesor „P.”(personaj real, n.e.), să vă aprobe doctoratul în irealitate despre ceea ce s-a întâmplat la REALITATEA PLUS TV.