Cireșarul credințelor străvechi. De la umbra zeiței lunii la lumina secerișului

Luna Cireșar, cunoscută în tradiția populară și sub numele de Cireșul sau sub denumirea latină „Junius”, se deschide ca un interval sacru dedicat tinereții și protecției feminine, sub patronajul zeiței Iuno. Dincolo de savoarea primelor recolte de cireșe, această lună marchează un prag cosmic unde superstițiile despre vreme, zborul licuricilor și credințele despre rodnicia pământului se împletesc într-un calendar spiritual dens. Această perioadă în care natură atinge maturitatea, iar semnele cerului – de la tunetele de iunie până la vântul dinspre nord – devin profe ale belșugului sau ale iernii ce va veni, totul sub semnul luminii care începe să stăpânească lumea.

Prima zi a verii din calendar nu este potrivită pentru diverse activități în luna Cireșar. Cunoscuta ca „Cireșar” sau „Cireșel” în tradiția, această lună aduce cu sine bucuria savori cireșelor, fructe care, în funcție de soiurile cultivate la noi, au prima recoltă la începutul lunii și după două mijlocul acestuia, până la final.

Denumirea lunii provine din latinescul „junius”, deși s-ar putea avea legătură cu „juniores”, care înseamnă „tineret”, deoarece în perioada română această lună era dedicată celebrării. Poetul Ovidiu a venit cu o altă explicație: zeița Iuno, cunoscută și sub numele de Junona, a pretins această lună. Iuno, soția lui Jupiter, era venerată de romani ca protectoare a femeilor. Denumiri și reprezentări ale lunilor s-au modificat în timp, chiar și la cererea Bisericii.

Obiceiuri și stăpâniți în luna iunie Luna superstiții trage numele și de la zeița Iuno, protectoarea femeilor mărite. Din acest motiv, se vede că luna Cireșar favorizează căsătoria durabile. Acest interval de patru săptămâni este marcat de multiple superstiții legate de vreme și rodnicia anului agricol. Astfel, dacă în iunie tună și fulgeră frecvent, vara va fi mohorâtă.

Un iunie ploios prevestește o iarnă bogată. Dacă vântul dinspre nord bate în iunie, grâul va rodi bogat. Pe lângă superstiții, sunt și multe tradiții asociate lui iunie, în special în datele de 24 și 29 ale lunii, când au loc Drăgaica și Sânpetrul de Vară.

Se povestește că în preajma Sânpetrului de Vară (Sfântul Petru), apar licuricii, care sunt considerate scântei formate de plesnirea biciului sfântului. Se spune că acești licurici îi îndrumă pe cei rătăciți în păduri.

În cealaltă parte a lunii, creștinii țin Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel și amintesc Sfinții Recoltelor. Vara face intrarea pe 12 iunie, ziua Sfântului Onufrie.

Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul și Sânzienele Pe 24 iunie, creștinii ortodocși și catolici sărbătoresc nașterea Sfântului Ioan Botezătorul. Sărbătoare ce se suprapune cu o festivitate populară consacrată zânelor bune, numită Sânziene sau Drăgaica. Este cunoscut că sărbătoarea marchează începutul verii astronomice deoarece solstițiul de vară este în jurul datei de 21 iunie.

Conform folclorului, Sânzienele sunt zâne virgine, de o frumusețe luminoasă, care stau ascunde de privirile oamenilor în desișurile pădurilor și devin vizibile pământenilor doar în noaptea de 23 spre 24 iunie, când cerurile se deschid. Ele caută mijlocul verii prin dansuri și cântări, atât pe câmp, cât și în poieni. Unele legende povestesc că Sânzienele dansează dezbrăcate în inima codrilor, iar oricine, din curiozitate, le observă riscă să amuțește sau să rămână paralizat.

Sânpetru de vară Pe 29 iunie

Biserica îi omagiază pe Sfinții Apostoli Petru și Pavel. Este o zi importantă, în calendarul popular, denumirea de Sânpetru de vară (sau sărbătoarea lupilor) și corespunde apogeului verii agrare și momentului secerișului, când ceapa și usturoiul sunt „călcate”.

Fiind unul dintre cei mai importanți sfinți ai calendar popular, Sânpetru de Vară este marcat de trei zile de post și abținere de muncă fizică, respectându-i recunoașterea în trei mari atribute: în trecut, și Dumnezeu cutreierau Pământul, deghizați în oameni simpli care vindecau bolile credincioșilor; Sânpetru este văzut și ca protector al lupilor, având puterea de a închide gura timp de 40 de zile pentru ai apăra pe creștinii cucernici; nu în cele din urmă, el este recunoscut ca un stăpân al grindini, deoarece timp de trei zile a fierului piatră în ceruri pentru a o mărunți și albii, astfel încât să nu nimicească recoltele oamenilor.

În final, luna iunie se dezvăluie ca o împletire fascinantă între sacru și profan, culminând cu figura impunătoare a lui Sânpetru de Vară. De la dansul mistic și periculos al Sânzienelor în noaptea solstițiului, când cerurile se deschid pentru zânele virgine, până la imaginea sfântului care îmblânzește lupii și mărunțește grindina pentru a cruța munca oamenilor, Cireșarul rămâne timpul secerișului și al recunoștinței. Este luna în care divinitatea cutrei pământul deghizată în simplitate, amintindu-ne că, între scânteile licuricilor și rigoarea postului, lumina cărții tradițiilor și asimilarea acestor repere străvechi sunt singurele capabile să nu ferească de rătăcirea prin pădurile ignoranței.