Ni se spune că România a progresat. Că regulile sunt mai stricte, controalele mai eficiente, iar abuzurile mai greu de ascuns. Este posibil. Dar există și o altă realitate: corupția nu a dispărut. S-a perfecționat.
Un înalt oficial al armatei române ar fi suplimentat locurile gratuite într-o unitate de învățământ pentru a satisface interese personale. O funcție publică ar fi fost utilizată pentru avantaje private. Meritocrația a fost înlocuită de relații, iar interesul general de interesul de grup.
Presupusa faptă este gravă. Dar ea oferă și un prilej de reflecție asupra modului în care s-a schimbat corupția.
În regimul comunist, asemenea practici existau. Favorizarea, nepotismul și privilegiile nu erau excepții. Totuși, când se suplimentau locuri, beneficii sau resurse pentru un cerc privilegiat, o parte dintre acestea ajungeau, proporțional, și la persoane fără relații, fără influență și fără utilitate pentru autorii deciziei. Nedreptatea exista, însă efectele sale se răsfrângeau parțial și asupra altora.
Astăzi, mecanismele sunt mult mai rafinate. Favorizarea se ascunde în proceduri, excepții, criterii aparent obiective, acces selectiv la informație și decizii administrative greu de urmărit. Beneficiul nu mai este dispersat. El este direcționat cu precizie.
Paradoxul este evident. Cu cât statul a devenit mai sofisticat și mai reglementat, cu atât privilegiul a devenit mai exclusivist. Dacă în trecut o parte din avantajele create artificial se revărsau și asupra celor din afara cercului de influență, astăzi există situații în care beneficiul este capturat integral de grupul pentru care a fost conceput.
De aceea, statisticile pot arăta progres. Procedurile pot părea mai riguroase. Instituțiile pot raporta rezultate mai bune. Dar cetățeanul obișnuit percepe adesea altceva: nu dispariția privilegiului, ci perfecționarea lui.
O societate nu se măsoară doar prin numărul faptelor de corupție descoperite, ci prin capacitatea de a împiedica transformarea interesului privat în politică publică. Acolo unde funcția publică servește persoane și nu principii, statul își pierde legitimitatea, indiferent de epocă.
Diferența dintre trecut și prezent nu este întotdeauna absența privilegiului. Uneori este doar modul în care acesta este administrat.
Suntem, fără îndoială, în plin progres.
Doar că progresul nu a eliminat corupția.
A făcut-o mai precisă, mai eficientă și mai exclusivă.
Cu alte cuvinte, corupția s-a redus. Împotriva poporului.
Baiiii…. ” in regimul comunist”, tipul nu se poate abtine si …si mai rau nu intelege ce ni se intampla, ca lozinca anticomunismului nu mai are nici un ecou, este moarta de mult …