de Valentin David; ilustraţie de Liviu Stănilă
În nările unui român, în pripă,
S-a întâlnit Covidul cu o gripă
Autohtonă, care bântuia
Cu acte, că era chiar vremea sa.
Mirată, neștiind de complezență,
Văzând neașteptata concurență,
A răbufnit pe loc, oripilată:
– De unde-ai apărut? Ești o ciudată
Fantomă, cu aspect ca de arici,
Ce după formă nu ești de pe-aici.
Ai ochii cam pieziși și păr crescut
Pe spate, ce îndeamnă la strănut,
La cei ce te-ai fixat pe-ascuns în nară:
Eu te invit să ieși rapid afară,
Să nu-mi furi clientela pe-acest an,
Că am și eu un target și un plan.
Covidul însă, afișând pe dată
O mască pură și nevinovată,
A replicat în limba romaneză,
(Română-amestecată cu chineză):
– Mărturisesc că nu am vrut, normal,
Să fac atâta vâlvă și scandal:
În China zilnic mor de boli, de foame
Și alte cauze multe milioane,
Dar pe aici, de mor numai o mie,
E o adevărată tragedie.
Sunt odioși samsari ce realmente
Te-ndoapă zilnic cu medicamente,
Vorbesc frumos în timp ce banii-ți fură,
Când porți non-stop o mască pe figură,
În timp ce încasează milioane,
Ba și nedeclarate comisioane.
Mai mult, să aibă buzunarul plin,
Deja au „n” variante de vaccin,
Cu care să te-nțepe cât mai des,
Luându-ți bani cu foarte mult succes.
Văzând că e deja înghesuială,
Vor scoate viruși noi, cu altă boală,
Așa că eu prietenește-ți spun,
Hai să trăim în pace, la comun!
Morala 1
Nu s-a găsit și încă nu se știe
Vaccinul ideal pentru hoție.
Morala 2
Acuma-i vremea să se recunoască
Și-acei ce pe ascuns mai poartă mască.
Morala 3
Covidu-i gripă cu efect etern,
Că virușii cei mulți sunt în guvern!
