Pentru Il-yong Ju, ziua de 25 decembrie a avut, încă din copilărie, o semnificație aparte, chiar dacă sensul ei real i-a fost ascuns mult timp. Crescut într-un sat izolat din provincia nord-coreeană Hamgyong de Nord, Ju își amintește că, în fiecare an, bunicul său îl trimitea în munți să taie un brad, care era apoi adus acasă și împodobit cu mici bile de bumbac.
În multe țări, acest gest este asociat firesc cu sărbătoarea Crăciunului. În Coreea de Nord, însă, Crăciunul nu este recunoscut oficial, iar manifestările creștine sunt interzise. „Noi făceam asta în fiecare an, dar nu știam ce înseamnă. Bunicul ne spunea doar că, în alte țări, oamenii împodobesc un copac pe 25 decembrie”, povestește Ju, pentru Sky News.
Familia afișa bradul la vedere, fără teama de represalii. Vecinii îl numeau „yolka”, un termen folosit în spațiul rusofon pentru pomul de Anul Nou. Într-un stat în care creștinismul este sever reprimat, originea religioasă a obiceiului nu era cunoscută, iar izolarea satului – cu doar aproximativ 30 de gospodării – a contribuit la evitarea suspiciunilor din partea autorităților.
Pe lângă brad, familia obișnuia să bată din palme și să rostească un fel de cântec cuvinte fără sens aparent. Mult mai târziu, Ju avea să afle că expresii precum „belly hem” și „say goodbye” erau deformări fonetice ale unor termeni creștini – „Bethlehem” și „sacrifice”.
Primele indicii clare despre creștinism au venit însă prin intermediul unor emisiuni radio captate ilegal din Coreea de Sud. Familia asculta, cu mare risc, postul Far East Broadcasting Company (FEBC), o rețea creștină sud-coreeană ale cărei transmisii puteau fi recepționate în anumite zone ale Coreei de Nord, în special dimineața devreme.
Ascultarea radiourilor străine este strict interzisă în Coreea de Nord. Ju spune că agenți ai statului efectuau controale inopinate, verificând frecvențele la care erau acordate aparatele. „Dacă erai prins ascultând emisiuni creștine sud-coreene, puteai ajunge într-un lagăr politic sau chiar să fii executat”, afirmă el. Pentru a reduce riscul, familia acoperea ferestrele și ținea volumul foarte scăzut.
Impactul acestor emisiuni a fost major. Tatăl lui Ju a decis să fugă primul din Coreea de Nord, stabilindu-se în Coreea de Sud. Ulterior, cu ajutorul unui intermediar, Il-yong Ju, mama sa și una dintre surori au reușit să părăsească țara în octombrie 2009, traversând China și alte state înainte de a ajunge în Sud.
După ce a trecut granița în China, Ju a stat într-o locuință a unor misionari și a început să înțeleagă semnificația credinței despre care auzise doar fragmentar. În timpul călătoriei prin China, spune că a decis să se convertească la creștinism.
Ajuns în Coreea de Sud, unde libertatea religioasă este garantată, Ju a reinterpretat multe dintre amintirile copilăriei sale. Inclusiv poveștile biblice au început să capete contur. O istorisire despre un bărbat și o femeie într-o grădină, auzită în Coreea de Nord, s-a dovedit a fi relatarea biblică a Grădinii Edenului.
Riscurile asociate credinței creștine în Coreea de Nord rămân însă extreme. Ju relatează că o mătușă de-a sa și întreaga ei familie au fost trimiși într-un lagăr politic doar pentru că un membru al familiei fusese creștin. „Odată ajunși acolo, oamenii nu mai ies vii. Sunt lagăre de muncă forțată, cu tortură”, spune el, adăugând că nu mai are nicio informație despre soarta lor.
Experiențe similare le-a întâlnit și în activitatea sa ulterioară, în cadrul unei organizații pentru drepturile omului care documentează situația din Coreea de Nord. Potrivit lui Ju, membri ai unor biserici clandestine au fost arestați și trimiși în lagăre politice pentru simplul fapt că împărtășeau credința creștină.
Organizația Open Doors, care monitorizează persecuția creștinilor la nivel global, plasează Coreea de Nord pe primul loc în clasamentul țărilor unde credincioșii se confruntă cu cele mai severe forme de represiune, poziție pe care o ocupă constant din 2002, cu rare excepții.
Ju consideră că autoritățile nord-coreene percep creștinismul ca pe o amenințare ideologică. „Ideologia Juche seamănă, în multe privințe, cu structura Bibliei. Dacă îl elimini pe Dumnezeu și pui în loc liderii regimului, obții Juche. De aceea, regimul se teme ca oamenii să nu descopere alternativa”, afirmă el.
În 2019, Il-yong Ju a dus acest mesaj până la Washington, unde s-a întâlnit cu fostul președinte american Donald Trump, căruia i-a vorbit despre persecuția religioasă din Coreea de Nord și despre cazul familiei sale.
În timp ce în Coreea de Nord ziua de 24 decembrie este sărbătoare oficială, marcând aniversarea lui Kim Jong-suk, bunica actualului lider Kim Jong-un, Crăciunul rămâne absent din calendarul public. În prezent, Ju locuiește la Seul, unde participă deschis la slujbe religioase și la tradițiile de Crăciun, inclusiv schimbul de cadouri și mesele comunitare.
După ce a petrecut sărbătorile și în alte țări, inclusiv în Marea Britanie, Ju spune că experiența libertății religioase rămâne pentru el esențială. Mesajul său pentru publicul occidental este unul constant: „Când oamenii se gândesc la Coreea de Nord, se gândesc la arme nucleare și la lideri. Dar atenția ar trebui să fie asupra oamenilor care trăiesc acolo, nu asupra regimului”.
