Crăciunul prinde viață în Satul Transilvănean din Orăștie

Începând cu sâmbătă, 29 noiembrie, fiecare sfârșit de săptămână se va transforma într-o poveste magică, inspirată din basmele Fraților Grimm, în „Satu de la marginea Orașului”. Muzeul Satului Transilvănean se va transforma într-un târg de poveste, plin de lumini, râsete, mâncare delicioasă și oameni dragi.

„Evenimentele noastre nu se opresc odată cu sosirea frigului, ci devin și mai frumoase. Pe 29 noiembrie vom aprinde luminile și vom deschide porțile pentru colindători. Vor fi prezenți producători locali, mâncăruri calde și activități pentru copii. Te așteptăm să trăiești iarna într-un mod simplu și frumos, ca odinioară”, spune Marius Zdrenghea.

Tu aduci povestea, noi ne ocupăm de restul

Târgul va include produse alimentare, de uz gospodăresc, nealimentare de uz curent, precum și articole de îmbrăcăminte și încălțăminte.

Nimeni nu a sărăcit vreodată dăruind! Fiecare oferă ce poate, dacă îți place, vii, dacă nu, rămâi acasă. Nu va mai fi ca pe vremuri, dar unii dintre noi ne bucurăm și de o pereche de șosete, cum se spune în târg, căci târgul e mai bun decât un mall!

Sănătate și să fim mai buni, că de răi e plin… și sărbători fericite!

„Din decembrie, sărbătorile încep cu o zi de promoții. Luna cadourilor începe de la 1 decembrie, așa că târgul începe din 29. Da, întâi cade luni, noi începem de sâmbătă. Vom organiza un târg de Crăciun cu comercianți și meșteșugari locali. La primul târg am avut 15 participanți, acum sunt peste 30. Unii vin sâmbătă, alții duminică, dar va fi mereu lume. Sperăm.”

Să vii să faci poze după ce am amenajat!

„Deci, avem brad de Crăciun. Sărbătoarea Crăciunului să fie simțită. Ca la Sibiu, dar la un nivel mai mic. Deci o chestie cu multe tarabe și cadouri. Tradiția muzeelor și satelor din Transilvania. Din alte zone precum Cluj, Sibiu. Toată zona Hațegului și Sebeșului. Numai vremea nu a ținut cu noi și dacă nu e vreme bună, lumea nu iasă afar din case.”

Pe 1 Decembrie, sărbătorim cu Pomana Porcului ca pe vremuri — o masă bogată, o zi întreagă de tradiție vie. Oaspeții sunt primiți cu pâine, sare și țuică, în cinstea sărbătorii. Apoi începe ritualul: pârlirea porcului, scânteile, mirosul de lemn și șoriciul cald împărțit pe loc, cârnații, caltaboșul, toba, plăcintele fierbinți și pâinea de casă. În curte, cazanul fierbe încet, iar la prânz se servește Pomana Porcului direct din el — caldă, simplă și gustoasă, cum se făcea odinioară. La final, cozonacii dolofani ai muzeului aduc bucuria unei zile speciale. E o experiență completă, trăită pas cu pas, cu oameni buni, iarnă adevărată și gusturi de neuitat.

Apoi vine Sfântul Nicolae este un sfânt cu mare influență în zona noastră. Era patronul Orăștiei iar marele târg de animale și produse al ținutului nostru era în această zi. Tot acum iarna începe. După unii „Când sfântul își scutură barba, începe să ningă”. Mai important decât toate este faptul că Sfântul Nicolae reprezintă o rază de speranță. Poate că lumea nu se va sfârși, poate că primăvara va veni din nou…

Sfântul Nicolae ajută fetele sărace. De aici obiceiul de a dărui copiilor dulciuri și o nuielușă este o inovație urbană, o prefigurare a lui Moș Crăciun cel atoatedăruitor.

La Muzeul Satului Transilvănean vor fi „meșteri mari, cei mai pricepuți olari, lingurari, cojocari, cofetari, țesătoare, cusătorese, împletitoare, pielari, iconari, cioplitori… vin din toate zonele, cu lucruri frumoase, numai bune de admirat și tocmit. Puteți admira și cumpăra: jucării, nuielușe, măști, ii, podoabe, scoarțe, străchini, icoane, pristolnice, blide, marame, chimire, curele, genți, blidare, copăițe, sărărițe, pipernițe, găvane, lingurare, linguri, împletituri din pănuși, oale, scăunașe, ștergare, lăzi de zestre, catrințe, cămăși, fote, clopoței, zurgălăi. Nu vor lipsi nici bunătățile precum prăjiturile de casă, cozonacii, mierea de albine ori ierburile de leac, și nici tradiționala țuică.”, după cum mai spune Marius Zdrenghea.

Sfântul Ierarh Nicolae, Sân Nicoară și Moș Nicolae…

Ce au în comun sfântul numit „lăcaș curat al faptelor bune” cu paznicul graniței apusene de pe cer și moșul care aduce daruri copiilor? Ultimii doi sunt variante populare ale sfântului recunoscut de toți creștinii. Sân Nicoară este o creație a satului, iar Moș Nicolae una a mediului urban. Diferențele sunt mari. Sân Nicoară este patronul soldaților, marinarilor, fetelor sărace, despre el există legende, oamenii îi adresează rugăciuni.

Moș Nicolae anticipează cadourile de Crăciun. Ilustrația lui este săracă și neoriginală. Se știe puțin despre el. A apărut când orașul a schimbat statutul copilului, transformându-l în personaj privilegiat. Moș Nicolae există dacă vine și trebuie să aducă neapărat cadouri. Așa ceva nu poate fi imaginat în sat. Acolo nu se fac cadouri, se dau daruri. Iar darul se întoarce, reciprocitatea este obligatorie. O formulă de primire a darului din Bihor spune: „Mulțumesc până oi întoarce”. În sat, nici Moș Ajun, nici Moș Crăciun nu fac daruri. Copiii sunt răsplătiți pentru serviciul ritual de colindat. Răsplata se face în mâncare: mere, nuci, alune, colaci. Banii au intrat târziu.