Chiar așa! Cresc presiunile germane asupra României. Propunerea frontului politic PNL-USR-UDMR de numire a inodorului politician Siegfried Mureșan pentru postul de prim-ministru al României chiar trebuie să ne pună pe gînduri. Nu ne-a fost destul că am traversat preț de două mandate experiența Klaus Iohannis marcată de regrese pe toate planurile. Toate speranțele noastre că numirea etnicului german ar putea aduce cu sine o mai mare rigoare în politică și administrație s-au dovedit iluzorii. La fel de inexplicabilă a fost și campania electorală care ne-a adus în principalele două orașe ale României un primar francez (București) și unul german (Timișoara).
Populația a acceptat rezultatul ca o expresie a toleranței etnice și a deschiderii europene a celor scăpați din Estul comunist. Alegerile acestora păreau mai degrabă exerciții democratice și, eventual, importuri de experiență administrativă. Alegătorilor nu le-a trecut prin cap (mai puțin Serviciilor Secrete, păstorite strategic de Florian Coldea, decorat cu Legiunea de Onoare a Republicii Franceze!) că aparițiile neașteptate ale acestora ar reprezenta și capete de pod ale politicii Franței și Germaniei pe teritoriul României.
Anularea alegerilor din decembrie 2024 a rămas ca un abuz de proporțiile unei crime la adresa democrației comis de Curtea Constituțională a României. Instituțiile statului român n-au avut oameni și nici curaj să investigheze mai adînc implicarea Comisiei Europene și a cancelariilor din alte state într-o operațiune care marchează negativ și pe termen lung evoluția vieții politice din România. Nici apariția din pălărie a primarului Nicușor Dan nu a fost lămurită. Era o decizie românească sau străină? Aparținea doar USR sau celor care păpușau acest „partid de intelligence”? Cine ar fi putut înțelege ce se află îndărătul desemnării lui Dragoș Anastasiu drept consilier la Cotroceni, însărcinat cu redactarea unui proiect de guvernare? Un transportator auto refugiat în Germania și revenit în România cu activități în transportul de persoane (Eurolines) devine personaj important în conturarea unui viitor pentru țară. Numai propriile slăbiciuni și neuronii secătuiți l-au deconspirat și l-au scos din marele joc ce se contura. Şi care a făcut loc unui personaj de mini-gabarit similar – Oana Gheorghiu.
Pe nesimțite și pe neașteptate, România s-a trezit în fața unor decizii fundamentale, adoptate de oameni care l-au însoțit pe primul-ministru la negocierile sale din Germania sau l-au secondat în negocierea unor contracte importante pentru țară și pentru obligațiile sale financiare de viitor ale României. Cu portofelul digital, ancorat în același spațiu germanic, cu prelungirea contractului cu OMV pe încă 20 de ani, filo-germanii din guvernul României se apropie de decizii care seamănă cu o punere necondiționată a țării la remorca Germaniei.
În sfîrșit, cu propunerea PNL-USR-UDMR de desemnare a lui Siegfried Mureșan, funcționăraș pregătit pe la cabinete germane, ca și Dominic Fritz, România pare a îmbrățișa o alegere tacită pentru un parteneriat mai special cu Germania, dacă nu chiar spre o repunere a unor obiective/interese germane mai vechi, urmărite prin Tratatul de la Buftea din 7 mai 1918.
Pentru cei care au lipsit la ora de istorie, reproduc cîteva precizări aflate la îndemîna tuturor pe Google și pe Wikipedia din care reproduc sintetic, fără a relua pasajele mai lungi din Tratatul de la Buftea (1918):
„Preliminariile tratatului de pace au fost semnate la 20 februarie/5 martie 1918 la Buftea de către reprezentantul României, Constantin Argetoianu, și împuterniciții Germaniei, Austro-Ungariei, Bulgariei și Turciei.[2] Preliminariile păcii semnate la Buftea au fost transformate în tratatul de pace final semnat la 24 aprilie/7 mai 1918, la palatul Cotroceni din București, semnatarii din partea României fiind Alexandru Marghiloman, prim-ministru, Constantin C. Arion, ministru de externe, Mihail N. Burghele, ministru plenipotențiar, Ion N. Papiniu, ministru plenipotențiar. (Petre Otu, op. cit. p. 67) Prin tratatul de pace au fost acceptate condiții dure, dintre care se menționează:
- România trebuia să retrocedeze Dobrogea de sud (zisă „Cadrilater”) și să cedeze o parte a Dobrogei de nord (la sud de linia Rasova–Agigea) Bulgariei, care reanexase deja „Cadrilaterul” în decembrie 1916; restul Dobrogei, între noua graniță bulgară-română și Brațul Sfântu Gheorghe, era cedat de către România Puterilor Centrale;[3]
- România urma să cedeze Austro-Ungariei controlul asupra trecătorilor Munților Carpați;
- România concesiona pe 90 de ani Germaniei toate exploatările petroliere, prin două societăți petroliere; șantierele navale intrau în stăpânirea statului german;
- dreptul Germaniei și al Austro-Ungariei de control al navigației pe Dunăre etc.Urmări:
Simultan, dar în afara tratatului, Puterile Centrale acceptau să nu se opună unirii Basarabiei cu România, astfel că, deși învins, regatul ar fi ieșit, oricum, mărit din război”.
Prima și cea mai gravă acuzație care i se aduce acestui președinte, impotent și rău voitor este cea de acuzare tembelă a unui partid , al doilea în preferințele românilor la ultimele alegeri și primul acum în caz de noi alegeri, că este anti european, că antioccidental nu poate spune, că Simion cu ai lui are relații bilaterale cu cei din administrația Trump, în timp ce Nicușor cu ai lui linge nu doar clanțe pe-acolo, ci și altceva pe la UE !
Interdicția fățișă, vădit anticonstituțională, de a accepta la guvernare un partid, fără dovezi judiciare prin condamnări rămase definitive , reprezintă o încălcare gravă a Constituției și acest accident cotrocenist , un rătăcit nu doar în politica mare, ci și în viața de zi cu zi, cu gafe impardonabile pentru asemenea funcție, o rușine pentru acest popor, trebuie urgent destituit. Ajunge !
Nu putem accepta ca fiilor și nepoților noștri să li se aducă mereu reproșuri în legătură cu pasivitatea înaintașilor lor care au permis pentru ceva timp, sperăm că nu mult peste un an, ca în fruntea lor să fie o asemenea caricatură politică, dar pe alocuri și umană !
Un alt motiv de suspendare a caricaturii din Dealul Cotroceniului ar fi faptul că acum, după ce a băgat România în rahat economic, politic și financiar prin refuzul lui nebunesc de a nu accepta la guvernare un partid , poate cel mai românesc și poate de aceea, acum după ce s-a năruit România spre un verdict internațional catastrofal, spune senin că nu mai pune nici un fel de condiții, numai că acum liota sparlamentară și-a luat două luni de concedii , după cea din iarnă și țara rămâne tot pe mâna bandiților politici demiși , care-și văd mai departe de afacerile lor și de distrugerea sistematică a României.
Mai nou, sunt acuzate partidele care au dat jos guvernul lui Bolojan, nu performanțele aiuritoare ale acestui pion otrăvit al Berlinului , via Bruxelles !
Ca la noi, la nimeni : o mână de escroci aduși la cârma României de către aiții din UE își fac de cap pe banii noștri și pe bogățiile pentru care și-au dat viața milioane de strămoși pentru a me lăsa o „Țară mândră și bogată” în care doar o mână de escroci politici se mai pot lăuda că o duc bine, dar n-o fac pentru că și declarațiile lor de avere sunt trecute la secret !
Mai mare sfidare, n-am pomenit !
Mă întreb dacă este vreo legătură între data când a fost executat Nicolae Ceaușescu, 25 decembrie 1989 , adică în Sfânta de zi de sărbătoare a Crăciunului Ortodox și data la care a fost aprobată legea „Vexler” în Parlamentul României- 24 decembrie 2025, adică în Ajunul aceleași mari sărbători creștin – ortodoxe !