O poveste inedită stă în spatele statuii Reginei Maria, ajunsă la Deva, în curtea casei lui Cornel Nistorescu, din agonia atelierului lui Ioan Bolborea.
Zece ani i-au trebuit sculptorului să-și vadă lucrarea împlinită. Timp în care a studiat documente, jurnale, fotografii pentru a ajunge la cea mai relevantă expresie a suveranei. I-a modelat chipul în bronz, ipsos și ceară, i-a făcut o statuie nud, în mărime naturală. Ca să o îmbrace, apoi, ”în draperii” fine brodate în bronz.
Asta, deși, nu știa dacă lucrarea își va găsi un loc al său. Era pățit cu altele, cea a Principelui Brâncoveanu. Mai este și monumentul Marii Uniri, la care lucrează și acum, deși primăria Capitalei a tăiat contractul.
Citește și: De acum, Regina Maria veghează Deva de pe coama unui deal
Cu toate acestea, Bolborea s-a ambiționat și a modelat machete, portrete, mâini, țesuturi fine în bronz…. Încât, toate aceste piese i-au acaparat, la un moment dat, întreg atelierul.
„Sunt vreo 10 ani de când am început primele machete cu Regina Maria și a fost pentru mine și pentru sufletul meu un lucru extraordinar. Sigur, am început prin a citi despre Regina Maria, apoi m-am uitat pe sutele de fotografii care existau și mi-a fost foarte greu să fac o lucrare cu o anumită perioadă. Pentru că Regina Maria din tinerețe și până mai târziu era foarte expresivă. Era un model pentru sculptură tot timpul. Așa încât, am făcut cel puțin 10 machete la 40 – 50 de centimetri și 4 – 5 la mărimea aceasta. În final, am ajuns la această idee, perioada mai tânără a Reginei și vreau să vă spun câteva lucruri legate de sculptură, pentru că celelalte le cunoașteți”, a relatat sculptorul.
Sarcina de a surprinde în bronz expresivitatea Reginei nu a fost deloc ușoară. Dar pentru a reda veșmintele suveranei, sculptorul Ioan Bolborea a recurs la o metodă de el inventată. A considerat ”draperia” care o acoperă unul dintre elementele esențiale ale lucrării. Așa cum, de altfel, făcea Regina cu ținutele sale, pe care și le alegea cu mare grijă.
„Când am făcut această sculptură m-am axat pe trei lucruri importante. În primul rând portretul, apoi draperia și, apoi, expresia mâinilor. Începând cu portretul, am făcut «n» portrete din diferite faze și la diferite vârste și am ajuns la acest portret care mie mi se pare un portret de tinerețe expresiv, cu multă bunăvoință, cu multă expresivitate. De asemenea, la tot drapajul pe care l-am făcut, am urmărit diferitele etape și diferitele situații cum se îmbrăca. Chiar m-a amuzat o frază a Reginei, când a plecat în America, a zis că a trebuit să-și cumpere haine ca să poată să facă Marea Unire și să discute despre ea. Deci, am avut și eu grijă ca toate aceste draperii pe care le-am pus să fie deosebite”, a explicat Ioan Bolborea.
„Și vreau să vă mai spun un lucru, aporpo, de partea aceasta artistică, aici am inventat un lucru deosebit. Adică, am luat amprenta direct de pe materialul respectiv și a trebuit să găsesc broderii și astfel de pânzeturi, deosebite și fine ca să pot să le iau amprenta, în ipsos, în ceară și apoi în bronz. Deci, este un lucru inedit, un lucru nobil în sculptură și eu zic că merită Regina Maria. De asemenea, gestul mâinii și expresivitatea, și alungirea lor e tot un semn de expresivitate în sculptură, la care se apropie această statuie”, a precizat artistul.
La final, Ioan Bolborea a mărturisit că, dacă jurnalistul Cornel Nistorescu nu-i lua statuia, ar fi lucrat și acum la ea, fapt pentru care i-a mulțumit.
”Este un act de dreptate pentru sculptorul Ioan Bolborea”
L-a căutat la atelierul său pentru o altă lucrare, atunci când a descoperit că muncea la un monument al Reginei Maria, spune Cornel Nistorescu. A fost impresionat de volumul și originalitatea lucrării dedicată suveranei, dar și de faptul că Primăria Capitalei s-a ”despărțit” cu ușurință de splendidul Monument al Unirii. Un monument pe care Ioan Bolborea nu l-a abandonat, îl modelează și redefinește în continuare pentru a ajunge la cea mai bună variantă a lui.
„A câștigat un proiect pentru un monument al Unirii, al Marii Uniri. Un monument uriaș, colosal, de o expresivitate fabuloasă, cu sute și mii de oameni care se țin de brațe într-o cupolă. E monumentul care a câștigat un concurs, monument la care lucrează ani de zile și pentru care municipiul București a tăiat contractul. Că nu mai dă bani și a dat bani la măsele, la diverse alte lucruri. Și România nu a avut în București un monument al Unirii, un monument al Marii Uniri. E nedrept! A câștigat și toate procesele și lucrează în continuare. Aproape jumătate din ultima machetă, pentru că are vreo 15, dar cea cu care a câștigat concursul este fabulaosă. Și, mi s-a părut că fac un act de dreptate dacă aia nu, Brâncoveanu – nu. Marii eroi ai României n-au ajuns pe locurile pe care le merită și, atunci, am zis: oi face ceva… Și asta m-a încăpățânat să duc această lucrare până aici. E o dreptate pentru Bolborea”, spune Cornel Nistorescu.
„La un moment dat a vrut să-mi dea o statuie din ipsos să o pun acasă și i-am zis că nu pot să o iau. Ce să fac cu ea? Să se prăbușească ipsosul prin curte? Să se umple iarba de alb. A zis că o va vopsi, dar nu mergea nici vopsită. Și, așa, am ajuns la concluzia că soluția cea mai bună este să cumpăr eu bronzul și să o turnăm în bronz.
(….) Și așa am ajuns să pun statuia la Deva. Este ca o revanșă pe care i-am oferit-o lui Ioan Bolborea de a plasa această statuie în bronz, după ce lucrează de ani și ani de zile la ea, după ce lucrează de ani și ani de zile la monumentul Marii Uniri, care încă se află la el în atelier. Dacă ați vedea ce se află la el în curte, în atelier și în spatele casei, cât a lucrat pentru acest monument al Marii Uniri și care a prins contur, dar nu are loc în Piața Alba Iulia din București”, a mai adăugat Cornel Nistorescu.
Monumentul Reginei Maria a fost amplasat în curtea casei jurnalistului, din cartierul Zăvoi, pe un paltou cu o priveliște superbă. Întreg orașul Deva poate fi surprins într-o singură imagine, iar din același loc se văd Valea Mureșului și culmile Retezatului.
