Lumea se clatină pe marginea prăpastiei unei crize energetice fără precedent, iar România resimte șocul în cel mai brutal mod posibil. Seceta a oprit un reactor de la Cernavodă, lăsându-ne expuși și vulnerabili. Ne confruntăm deja cu mari probleme, numărăm megawații cu porția și am ajuns la măsuri de o disperare absurdă, gata să aruncăm Dunărea în aer, la propriu și la figurat, doar ca să mai ținem în viață un sistem energetic aflat în colaps. Ne uităm la contoare cu inima strânsă, în timp ce soluția reală, palpabilă și românească, zace îngropată și abandonată.
Astăzi, Valea Jiului ar fi putut fi propta acestei țări. Cei 50.000 de mineri care dădeau producție în anii ’90 ar fi putut reprezenta centura de siguranță care să țină sistemul național pe linia de plutire. Cărbunele, hulit și demonizat de strategii dictate de alții, ne-ar fi asigurat independența exact în acest moment critic, în care tremurăm la gândul unui blackout. Dar nu s-a vrut. Valea Jiului a fost asasinată social, iar România a fost amputată energetic. O execuție lentă, premeditată, dusă la capăt în numele unui fals progres.
Cine răspunde pentru acest dezastru național? Ani la rând, un trend absurd a fost promovat agresiv, susținut cu saci de bani pompați în ONG-uri de fațadă. O rețea toxică, cu ramificații adânci și complici chiar aici, în Vale, a militat cu o îndârjire diabolică pentru energia verde. Au vândut iluzia tranziției ecologice, iar astăzi vedem realitatea macabră a acelei tranziții: o țară care nu își mai poate susține nici măcar consumul de bază.
A venit vremea să arătăm cu degetul, clar și răspicat, spre vinovații care ne-au adus în acest punct mort. Cap de listă sunt politicienii, o clasă diriguitoare miopă și lașă, care a semnat orbește condamnarea la moarte a industriei noastre extractive pentru a da bine la comisiile externe, fără să pună absolut nimic viabil în loc. Imediat lângă ei, în strânsă legătură, stau șefii din minerit, acele căpușe care au supt din interior fiecare resursă a RAH, CNH, CEH și CEVJ, pregătind terenul pentru justificarea falimentului.
Dar, printre principalii vinovați ai acestei tragedii, se află și „buboiul copt” care a infectat și distrus din interior: liderii de sindicat. Pentru a fi drepți cu istoria, trebuie să spunem clar că au existat câțiva oameni – îi putem număra, din păcate, pe degetele unei singure mâini – care au stat cu spatele drept și au reprezentat cu adevărat interesele minerilor. Însă restul… restul au fost o adunătură de iude, niște paraziți abjecți care au făcut pact cu diavolul politic. Trădarea lor este suprema ticăloșie, pentru că a venit chiar din inima ortacilor. Cumpărați, ademeniți cu privilegii și sinecuri, acești indivizi s-au transformat în groparii propriilor colegi. Au fost plătiți să trădeze mineritul, să vândă pe treizeci de arginți sudoarea din abataj și să măcelărească Valea Jiului, lăsând zeci de mii de familii pe drumuri, în timp ce ei își vedeau de combinațiile politice, mângâindu-și orgoliul.
Am fost forțați să renunțăm la securitatea noastră în numele unor utopii prost implementate, iar acum plătim factura la cel mai mare preț. Închiderea minelor din Valea Jiului nu a fost o modernizare, a fost un act de înaltă trădare și un sabotaj direct asupra siguranței naționale. România a fost lăsată dezarmată, cu izmenele în vine, în fața unei realități energetice din ce în ce mai clare!
Corect !
Decât să ne jelim atâta mai bine am pune mana să cumpărăm baterii de stocare a curentului pe care îl vindem pe nimic în timpul zilei iar seara îl cumpărăm de zece ori mai scump și hai să lăsăm minele care sunt depășite pentru acest secol și investim în tehnologie, panouri fotovoltaice și baterii de stocare de capacitate mare.