Dan Dungaciu: Pactul Ribbentrop-Molotov lovește din nou, iar MAE al României tace

Prim-vicepreședintele AUR, Dan Dungaciu, critică declarațiile recente ale ambasadorului Germaniei din Republica Moldova, Hubert Knirsch, care a susținut că românii și moldovenii sunt două populații diferite. Potrivit lui Dungaciu, citat într-un comunicat al partidului, această afirmație preluată din manualele propagandei sovietice este „de o gravitate extremă”, „având în vedere că este rostită de către un ambasador din lumea occidentală care reprezintă poziția statului german în chestiunea proiectului privind reunificarea României cu Republica Moldova”.

Dan Dungaciu pune sub semnul întrebării tăcerea oficialilor de la București și Chișinău în fața acestor declarații umilitoare pentru poporul român, iar liniștea nu face decât să acrediteze teza lansată de către Hubert Knirsch.

„Zilele acestea s-a petrecut un fapt de o gravitate maximă, apropo de condiția României, statutul României și demnitatea identitară a acestui popor. Ambasadorul Germaniei din Republica Moldova, Hubert Knirsch, se lansează pe televiziunea din Republica Moldova în niște considerații care au ca și concluzie faptul că cele două populații care trăiesc în stânga și în dreapta Prutului sunt diferite. Moldovenii nu sunt români, ne sugerează ambasadorul german, au o altă limbă, o altă identitate, o altă religie.

Lucrul este grav pentru că, pentru prima dată, un ambasador occidental, ne-rus, acreditează ideea sovietică după care moldovenii și românii sunt identitar diferiți. E un fapt fără precedent. Toți ambasadorii Federației Ruse au făcut asta, dar este primul ambasador occidental care nu doar că crede așa ceva, dar și acreditează public această idee.

Tăcerea Chișinăului și a Bucureștiului pe această speță este mult mai gravă decât ni se pare într-o primă instanță.

Prima chestiune pe care trebuie să o spunem este că ambasadorul german își bate joc de noi, pur și simplu. Acreditând această teorie sovietică a separației dintre moldoveni și români, a separației dintre limba moldovenească și limba română, nu face decât să ne considere pe noi, românii, net inferiori germanilor, care au trecut și ei prin această experiență și, evident, au aruncat-o la coș.

Pentru că teoria asta a separației dintre moldoveni și români, lingvistic și identitar, este o construcție sovietică. Puțină lume își mai aduce aminte că, în anii ’60-’70, în Republica Democrată Germană a început un proiect de construcție sovietică, care avea la bază acreditarea ideii că există două Germanii, teoria celor două Germanii: o Germanie bună, Republica Democrată Germană, și o Germanie defectă, Republica Federală Germania.

Proiectul a început în vremea lui Walter Ulbricht, liderul german din anii ’50 până în 1971, iar consecința acestei teorii a fost inclusiv construcția Zidului Berlinului, pentru că Zidul Berlinului, din perspectiva sovietică est-germană, avea justificarea că apără est-germanii de intruziunea fascistă a germanilor din vest.

Teoria națiunii socialiste est-germane a fost acreditată inclusiv în Constituția RDG-ului din 1974, care nu mai vorbea nimic despre unitatea germană. Au fost teoreticieni care au lucrat asta, au fost cărți care s-au publicat, au fost studii care au fost făcute. Ideea existenței unei națiuni est-germane curate, se baza pe extrasul istoric care cuprindea războiul țărănesc, Thomas Müntzer, revoluția din 1848–1849. Erau „germanii cei buni”.

A fost un întreg volum, o serie de volume publicate atunci, în care se vorbea despre istoria muncitorească a germanilor și în care această idee devenise, de fapt, politică oficială în estul Germaniei. Sigur că aceste teze erau niște aberații. Sigur că n-a crezut nimeni în ele. Dar aceste teze care au fost lansate acolo sunt echivalentul tezelor sovietice despre diferența dintre moldoveni și români.

Cum se face că Germania a aruncat la coș acele teze? Pentru că știau foarte bine că sunt construcții ideologice antigermane sau împotriva unității germane. Apropo, aceste teze au fost lansate după ce Stalin făcuse oferta Germaniei să se reunifice sub egida URSS-ului, iar germanii au refuzat asta.

Deci: cum se face că Germania a refuzat constructul acesta sovietic, care s-a aplicat zeci de ani în Republica Democrată Germană, și s-a reunificat la 3 octombrie 1990, iar când e vorba despre români, Hubert Knirsch, ambasadorul german din Republica Moldova, acest Walter Ulbricht sau Erich Honecker al diplomației germane, vine și ne aruncă în față că, de fapt, tezele sovietice despre identitatea românească sunt corecte?

Cum se face că aceste teze sunt greșite în cazul germanilor, dar sunt corecte în cazul românilor? Chestiunea este gravă și nu ține doar de cultură sau incultură istorică. Nu ține doar de umilirea sau neumilirea românilor; în cazul acesta este vorba de umilire. Ține de faptul că poziția oficială germană aceasta este.

Și dincolo de umilire, mai este un aspect. Un ambasador german nu vorbește de capul lui și nu face considerații istorico-culturale. El transmite un mesaj oficial. Ce ne transmite în acest moment Berlinul este că reunificarea dintre România și Republica Moldova nu este admisă. Că reunificarea dintre România și Republica Moldova trebuie schimbată în proiectul de integrare europeană a Republicii Moldova.

Nota bene, acest proiect nu înseamnă reunificare, niciun pas către reunificare, pentru că, nu-i așa, ni s-a transmis oficial dinspre Europa că românii și moldovenii au o identitate diferită, o limbă diferită, o religie diferită; prin urmare, trebuie să fie state diferite. Acesta este mesajul pe care Germania îl trimite.

Consecința acestui mesaj este că toată ideea, toată propaganda legată de reunificarea dintre cele două state românești, în care primul pas ar trebui să fie integrarea europeană, este pur și simplu o propagandă de două parale. Nu așa gândesc adepții Bruxelles-ului integrarea europeană a Republicii Moldova, ci un proces diferit, chiar opus reunificării.

Despre asta va fi vorba de aici înainte.

În al doilea rând, faptul că Chișinăul n-a spus nimic, faptul că nu există nicio poziție oficială apropo de o postură inedită a unui diplomat occidental din Republica Moldova ne sugerează că regimul de la Chișinău și-a asumat această teorie. Este, altminteri spus, de acord cu ea. Este de acord cu ceea ce spuneau, până la urmă, toți diplomații ruși din Republica Moldova, care au fost, iată, confirmați de diplomatul celui mai important stat din Uniunea Europeană, care este Germania.

Și cu asta, basma!, apropo de integrarea europeană a Republicii Moldova ca prim pas pentru reunificare.

În al treilea rând, poziția Bucureștiului. Și asta ne doare cel mai tare. Cum poți tu, ca stat european, ca stat NATO, ca stat care și-a asumat oficial că moldovenii sunt români, care a militat și a susținut ideea ca limba română să fie acreditată în Constituția Republicii Moldova, cum poți tu permite să taci pe această speță?

Cât de laș, cât de mic, cât de minor, cât de insignifiant poți să fii tu ca stat atunci când ți se aruncă în față că basarabenii nu sunt români și că, de fapt, sovieticii au avut dreptate? Căci asta e concluzia la care ajungem! În 2026, sovieticii, propaganda sovietică și rusească ulterior, au avut dreptate. Bucureștiul acreditează această teză, Bucureștiul este de acord cu ea, Bucureștiului îi mai lipsește puțin să o și aplaude!

În ceea ce privește Germania, sigur că gestul este umilitor la adresa României. Și s-ar fi putut abține, măcar pentru faptul că românii au semnat cu o firmă germană nu doar cel mai mare contract de armament pe care respectiva firmă l-a semnat vreodată, dar și cel mai mare contract de armament pe care Germania l-a avut vreodată în toată istoria ei.

Poate că nemții și diplomații lor ar fi putut să fie un pic mai politicoși cu românii. N-au fost. Au preferat, ca să zic așa, să ne umilească în continuare. Nu-i un punct câștigat pentru Germania.

Dar noi vom consemna că, în 2026, Pactul Ribbentrop-Molotov este viu și lovește din nou, de data aceasta din perspectiva viziunii ideologice comune. Iată că Germania s-a reunificat ideologic cu Uniunea Sovietică și Federația Rusă. Și asta românii nu trebuie să uite niciodată”, a declarat prim-vicepreședintele AUR, conform comunicatului.

Ambasadorul Germaniei la Chişinău, Hubert Knirsch, a revenit, luni, cu o declaraţie postată pe contul de Facebook al Ambasadei, în care spune că este vorba despre o neînţelegere creată de o traducere defectuoasă, dar îşi asumă responsabilitatea şi dă asigurări că nu a intenţionat să pună sub semnul întrebării „unitatea chestiunii româneşti sau a credinţei creştine ortodoxe”.

Iniţial, într-o înregistrare video transmisă presei luni dimineaţă, ambasadorul Germaniei la Chişinău s-a declarat surprins de reacţiile apărute în spaţiul public după o declaraţie a sa referitoare la limba şi religia în Republica Moldova şi România, făcută în timpul unei emisiuni. El recunoaşte, în mesajul video în care vorbeşte în limba română, că ar fi trebuit să se exprime cu mai multă claritate şi promite să aprofundeze subiectul pentru a înţelege mai bine îngrijorările pe care le-a provocat.

Ulterior, pe contul de Facebook al Ambasadei Germaniei a fost publicată o „declaraţie de presă” a ambasadorului Hubert Knirsch, în care acesta spune: „Interviul meu din 9 iulie de la Jurnal TV a stârnit o critică amplă. Aceasta se bazează pe neînţelegerea declaraţiei mele, pentru care îmi asum responsabilitatea. Traducerea a fost, la fel, neclară”.

În continuare, ambasadorul explică ce a fost întrebat, ce a răspuns de fapt şi cum s-a ajuns la traducerea neclară:

„(Jurnalistul) Vitalie Călugăreanu m-a întrebat despre „Planul B”, despre unirea cu România. Am răspuns că aceasta este o decizie care ţine exclusiv de Republica Moldova şi de România.

Domnul Călugăreanu a mai menţionat însă în întrebarea sa că oamenii din Republica Moldova („noi”) ar vorbi aceeaşi limbă ca în România şi că ar avea aceeaşi religie. La aceasta am răspuns că, într-adevăr, în Republica Moldova ar exista oameni care vorbesc aceeaşi limbă, dar ar exista şi alţi oameni, există unii, care ar vorbi două limbi, precum şi oameni de religii diferite. Am subliniat că printre valorile fundamentale europene se numără respectul pentru individ.

În traducerea simultană, expresia „dar şi alţi oameni” a fost tradusă eronat prin „dar unii gândesc altfel despre aceasta”, iar „există oameni care vorbesc două limbi” – prin „… că există două limbi”, arată ambasadorul.

El dă asigurări că nu a avut intenţia de a pune sub semnul întrebării „unitatea chestiunii româneşti sau a credinţei creştine ortodoxe”.

De asemenea, ambasadorul spune că declaraţia controversată a avut loc în ultimul minut al unui interviu lung, care a avut şi alte teme, astfel încât nu a mai avut posibilitatea să revină şi să o clarifice.

„Toate reportajele şi comentariile din mass-media au fost realizate fără a mă consulta sau a-mi oferi ocazia de a-mi exprima punctul de vedere”, este reproşul pe care îl are ambasadorul, înainte de a preciza: „Cu toate acestea, responsabilitatea pentru neliniştea creată îmi revine în totalitate”.

La câteva zile după difuzarea interviului, în mediul online s-a răspândit informaţia că ambasadorul Germaniei la Chişinău, Hubert Knirsch, a declarat că ar pune sub semnul întrebării afirmaţia potrivit căreia Republica Moldova şi România au aceeaşi limbă şi religie. Declaraţiile ambasadorului, făcute în timpul unei emisiuni difuzate pe 9 iulie şi unde s-a asigurat traducere live, au stârnit mai multe reacţii critice atât în Republica Moldova, cât şi în România.