Datoria de a nu uita eroii este, poate, cea mai înaltă formă de conștiință civică a unei comunități.
Recent, o astfel de lecție de demnitate a fost oferită de elevii Școlii Profesionale ASTRA din Arad, care au întreprins o acțiune de însemnătate nu doar simbolică. Aproape 200 de cruci ale eroilor din Cimitirul Pomenirea, acoperite până atunci de mușchi, au fost curățate.
Faptul a venit ca un gest necesar înaintea Zilei Eroilor, redând curățenia cuvenită celor căzuți pe câmpul de luptă.
Configurația acestui spațiu sacru ne poartă în anul 1950, momentul în care Primăria orașului Arad a creat, la intrarea în cimitirul Pomenirea, în dreapta aleii principale, Parcela Eroilor. Aici își găsesc odihnă veșnică 669 de ostași, eroi ai Primului și celui de-al Doilea Război Mondial. La căpătâiul lor stă de veghe câte o piatră funerară, purtând dăltuite numele, gradul militar și data morții.
Crucile sunt așezate „militărește”, în linie dreaptă, pe 29 de rânduri, într-o simetrie a onoarei. Tot atunci, în 1950, a fost înălțat Monumentul dedicat memoriei soldaților căzuți în războiul antihitlerist, întregul ansamblu fiind subiectul unui studiu riguros publicat de profesorul Horia Truță.
Imperativul acestui demers a fost explicat prin cuvintele profesorului doctor Cristian Stoica, cel ce a coordonat grupele de elevi: „Deoarece, la ora actuală, aceste cruci ale eroilor din Arad erau acoperite cu mușchi și pământ, am luat hotărârea să le curățăm”, a precizat profesorul pentru Glasul Aradului.
Timp de trei zile, mai multe grupe de elevi de la Școala Profesională ASTRA Arad și-au îndeplinit datoria față de trecutul orașului. Folosind ustensile și soluții profesionale, aceștia au reușit să aducă la lumină aproape 200 de cruci, tinerii lucrând cu drag și responsabilitate. „Am considerat că așa este bine să întâmpinăm Ziua Eroilor”, a adăugat dascălul lor. Ca semn al legăturii neîntrerupte între generații, pe multe dintre aceste cruci au fost așezate panglici tricolore.
Este un trist adevăr că eroii necunoscuți sunt adesea lângă noi, însă rareori știm să le prețuim cu adevărat sacrificiul oferit pentru România.
În acest tablou al datoriei, figura dascălului de istorie capătă valențe universale. Îl regăsim pe aceasta la catedră sau cercetând arhivele în căutarea urmelor trecutului; îl vedem pasionat de arheologie pe șantiere, în muzee sau biblioteci, ori, cu aceeași evlavie, în cimitire, veghind mormintele iluștrilor înaintași. Mesajul păstrează un testament pentru prezentare: „Să nu ne uităm rădăcinile, să nu stingem candelele, că altfel vom pieri!”, spune Cristian Stoica pentru sursa citată. În fața acestor șiruri de piatră acum curată, înțelegem că istoria nu se scrie doar cu cerneală, ci se păstrează prin gesturi de recunoștință.
Crucea curățată de mâna unui copil este, în esență, puntea vie între sacrificiul de ieri și viitorul de mâine, o dovadă că rădăcinile acestui neam rămân viguroase atâta timp cât există suflete care să le îngrijească.
Sursa: Glasul Aradului.
