Joi seara, într-o festivitate modestă, am invitat prieteni, cunoscuți și politicieni la o lansare a Cotidianului de Hunedoara. Am trimis tuturor invitații și celor mai mulți dintre cei vizați redacția le-a și telefonat. Am trimis tuturor partidelor politice, poliției, primăriilor, prefecturii, tuturor instituțiilor publice cîte o invitație. I-am socotit pe toți bine veniți. Cei mai mulți au și onorat invitația. De la PSD n-a răspuns nimeni. Parcă nu le-ar fi primit. În apelurile noastre apar semne că le-au văzut. Să fie vorba de o reacție orchestrată sau de o întîmplare? A ajuns PSD-ul să fie puterea de oțel care nu răspunde la niciun semnal? Să fie o orchestră dirijată de președintele Consiliului Județean? Sau să fie o comandă de la București? Chiar așa de bine organizat să fie partidul condus de Marcel Ciolacu încît inclusiv participările la o recepție să fie decise de la București? Nu participați! Sau blocați evenimentul. Sau nu frecventați! Ar fi primele mesaje care ar anunța o nenorocire. Înseamnă că viața politică începe să aibă nuanțe neplăcute. De cînd Marcel Ciolacu bate piețele și micile ecrane ca să fie admirat, iubit și votat, PSD-ul dă semne că începe să se poarte ca o putere autoritară. Cine nu-i cu noi este împotriva noastră. Cine are obiecții, cine critică, cine nu cîntă în strună este dușmanul partidului și al președintelui!
Fals și primitiv, cam ca la 1990 – 1993. Vremuri cu multă adrenalină și cu puțini neuroni politici! Și cu puțină înțelegere a libertății de exprimare. Mici semne de îngîmfare înainte de a avea victorii și succese.
Nu ne rămîne decît să zîmbim și să ne îndoim de acest soi de comportament politic. Nu urîm pe nimeni și nu giugiulim nici un partid politic. Necum să servim explicit sau sub acoperire. Ne facem meseria și credem în binele comun și în viitorul țării noastre.
Încă mai credem că PSD-ul prin mai nou năvalnicul său președinte nu are impusă linia gîndirii că dacă nu promitem și noi majorări de salarii și de pensii suntem dușmanii săi.
Suntem respectuoși și cordiali chiar și cu cei care ne consideră periculoși și adversari de combătut. Chiar și cînd nu suntem. Și înțelegem că pot exista și grupări care să considere că feluri diferite de a servi binele comun trebuie combătute.
Am mai văzut din astea, dar noi nu împărtășim.
