Se ridică imobile noi, se refac drumuri, se renovează clădiri, se demolează construcții vechi pentru a face loc unora noi. În spatele acestor investiții există însă o problemă despre care se vorbește mult mai puțin, adică ce facem cu tonele de deșeuri rezultate din construcții și demolări?
Potrivit lui Dan Stoian, director executiv al ADI Deșeuri Hunedoara, problema nu este una care ține doar de județul Hunedoara, ci este una la nivel național. România nu are, în prezent, un sistem integrat funcțional prin care deșeurile provenite din construcții și demolări să fie colectate, prelucrate și apoi valorificate pe scară largă. Practic, există o mare diferență între ceea ce se întâmplă pe șantiere și ceea ce poate face sistemul de gestionare a deșeurilor după ce lucrările sunt finalizate.
În județul Hunedoara, situația este cu atât mai importantă cu cât proiectele de investiții și lucrările de reabilitare generează cantități tot mai mari de materiale rezultate din demolări, respectiv beton, cărămizi, asfalt și alte materiale care, în loc să devină o resursă, riscă să ajungă abandonate pe terenuri, în zone periferice sau în alte locuri unde depozitarea este ilegală. Problema nu este însă doar lipsa unor spații în care aceste deșeuri să fie aduse. Marea dificultate este ce se întâmplă după colectare.
Un centru în care deșeurile sunt aduse și depozitate nu rezolvă problema dacă materialele rezultate nu pot fi prelucrate și reutilizate. Betonul provenit din demolări poate fi concasat și transformat în material care ar putea fi folosit, în anumite condiții, la lucrări de infrastructură. Dar pentru ca acest lucru să se întâmple la scară largă este nevoie de reguli clare și de materiale recunoscute și agrementate pentru utilizarea lor în construcții și infrastructură.
Dan Stoian susține că una dintre principalele piedici este tocmai lipsa acestui cadru. Materialele rezultate din demolări nu sunt încă suficient de ușor de reintegrat în circuitul economic, deși principiul economiei circulare ar presupune exact acest lucru, adică ceea ce rezultă dintr-o demolare să nu fie tratat automat ca un deșeu fără valoare, ci ca o posibilă resursă.
„În momentul în care acest material va fi prelucrat și va putea fi folosit la infrastructurile de drumuri județene, drumuri comunale, drumuri locale, atunci da, poate fi tratată ca o oportunitate de business”, explică directorul executiv al ADI Deșeuri Hunedoara.
În lipsa acestei posibilități de valorificare, investiția într-o instalație de prelucrare devine mult mai dificilă. Practic, problema nu este doar să găsești un loc unde să duci deșeurile, ci să creezi întregul circuit ce include colectare, sortare, prelucrare, certificare și, în final, reutilizare. Pentru România, este o provocare care va deveni tot mai mare odată cu ritmul accelerat al construcțiilor, al reabilitărilor și al proiectelor de infrastructură.
Dan Stoian spune că, la nivelul Consiliului Județean, au fost purtate discuții privind realizarea unui proiect pentru o instalație de valorificare a deșeurilor din demolări și construcții. Dacă proiectul va merge mai departe, județul ar putea avea o primă soluție dedicată acestei categorii de deșeuri.
E mai ieftin să scoți nisip și pietriș din albia rîurilor mai ales fără autorizație sau să depășești de cîteva ori cota aprobată.
Dacă omenirea se va mai trezi cimentul va fi privit ca una din cele mai stricăcioase invenții.
Nu întîmplător ne-a fost băgat pe gît. Nu întîmplător s-a uitat rețeta cimentului roman ce rezistă și azi chiar în apele sărate ale mărilor și oceanelor fără întreținere. Nu întîmplător materialele tradiționale (lemn, pămînt, paie, stuf) au fost chiar interzise în anumite părți ale lumii nu înainte de fi fost prostiți că sînt primitive.
O clădire din ciment, fie el armat, e garantată de constructor 50 de ani și 100 cu întreținere. De aceea ne este băgat pe gât; nu ține iar cît ține trebuie întreținut.
Ce se va-ntîmpla cu blocurile din țară, orașe-ntregi, ce au trecut de garanția constructorului în majoritate?
Cum de nu se aude vocea nici unui specialist?
Dacă patriarhul Daniel a vrut să rămână în istorie ca ctitorul celei mai mari biserici ordoxe cum de nu l-a sfătuit nimeni s-o ridice din piatră, să fie pe veci?