Dacă treceți azi pe lângă Palatul Principilor și auziți zgomotul baroaselor dinspre Corpul B, închideți ochii pentru o secundă. Sunetul nu este nou. Deși zidurile acestuia sunt rodul reconstrucțiilor austriece de secol XVIII, ele sunt situate la doar câțiva metri de limita estică a vechiului ansamblu princiar, acolo unde, acum 400 de ani, se desfășura efortul constructiv care uimea Europa.
În timp ce noi restaură astăzi pentru a salva patrimoniul, în mai 1638, principele Gheorghe Rákóczi I conducea propriul șantier, întru-n efort colectiv.
Extinderea palatului, începută sub Gabriel Bethlen în 1615, a continuat și sub Rakóczi I și al II-lea, „încât palatul putea fi apărat independent de cetate, în caz de nevoie (…) S-a etajat palatul şi s-au ridicat în jurul lui o serie de clădiri, menționate în documente”.
Nu a fost doar ambiția unui om, ci un efort colectiv imens: Dieta Transilvaniei a votat repetat (în 1616, 1618, 1620, 1621 și 1627) acel „labor gratuitus” — impozitul prin muncă al iobăgimii pentru ca reședința din Alba Iulia să devină o capitală demnă de acest nume. De exemplu, în 1618, fiecare 6 gospodării urmau să asigure un car cu patru boi și șase oameni, timp de două săptămâni.
Inovația care a învins ploaia:
Primele clădiri princiare aveau acoperișuri plate, „în stil italian”, din tablă lipită și creneluri. Deși spectaculoase, ele lăsau apa să treacă. Abia sub Gheorghe Rákóczi I, acestea au fost înlocuite cu acoperișuri înalte de țiglă — o decizie inginerească vitală care a protejat structurile palatului: „Construcţiile s-au grupat în jurul a trei curţi interioare, cu acoperiș plat din tablă lipită și înzestrat cu creneluri, care abia sub Rakoczi 1 s-a înlocuit cu unul înalt și acoperit cu ţigIă. Acoperişul plat și prezenţa crenelelor este o dovadă că palatul princiar a fost înzestrat cu elemente de apărare.”
Rigoarea principelui „gospodar”:
Rákóczi I a rămas în istorie ca un administrator „econom până la zgârcenie”. În timp ce noi analizăm azi cu grijă fiecare piatră, principele supraveghea personal până și fierăria șantierului, lăsând posterității instrucțiuni uluitoare:
„Principele ordona castelanilor săi ca până și cuiele scoase din bârnele vechi să fie adunate, îndreptate și refolosite, pentru ca nicio bucată de fier să nu fie cumpărată de prisos”.
Astăzi, acest efort continuă: proiectul de revitalizare a Corpului B beneficiază de fonduri europene nerambursabile prin Programul Regiunea Centru 2021-2027, cu o valoare de peste 6,6 milioane de euro. După terminarea lucrărilor, acesta va găzdui un centru de conservare-restaurare, spații expoziționale și zone dedicate cercetării științifice.
Detalii suplimentare:
Pentru a înțelege mai bine viețile complexe ale acestor conducători, vă recomandăm volumul „Principii Transilvaniei” de Teréz Oborni, disponibil la Muzeul Palatul Principilor Transilvaniei și online: https://shorturl.at/5RXtC ; Gheorghe Anghel, „Cetățile medievale de la Alba Iulia”, în revista Apulum XIII, 1975; Makkai László (ed.), I. Rákóczi György birtokainak gazdasági iratai (1631–1648), Budapest, 1954; Teréz Oborni, Principii Transilvaniei, Editura Palatul Principilor Transilvaniei, 2025.
Sursa text și foto: Palatul Principilor Transilvaniei
Dacă aveau acele 6,6 mil de euro, care azi constau in tencuieli și zugrăveli, cei de atunci mai construiau vreo trei clădiri trainice. Dar ei știau să construiască nu să petecescă.