Dihonia pe Lupii dacici

Între reconstituire istorică, imaginație artistică și fantezii ezoterice există o diferență. Problema apare atunci când, într-un eveniment public, toate sunt puse în aceeași oală și prezentate sub aceeași etichetă.

Vânzoleală mare, aproape furtună, pe rețelele de socializare. Amenințări, injurii, jigniri, rasism – de toate se găsesc în postările legate de recenta manifestare de la Orăștie, dedicată moștenirii dacice.

De la început trebuie spus un lucru: Orăștia, în toată splendoarea ei, avea nevoie de un eveniment de anvergură care să gireze și să completeze noile haine ale municipiului. Renovările, cu mult bun-gust, ale întregului centru vechi, încadrarea statuii lui Burebista într-un peisaj nou, modern și aerisit, restaurarea cetății fortificate – una dintre cele mai reușite intervenții asupra unui monument istoric – toate acestea trebuiau să capete viață.
Și atunci s-a organizat această manifestare dedicată exclusiv moștenirii dacice.

Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva a fost motorul organizării, dar se pare că, fie din lipsă de ulei, fie din cauza unei garnituri defecte, motorul a dat rateuri. Iar rateurile au transformat ulterior rețelele de socializare în adevărate câmpuri de luptă.

Fiecare cu treaba lui. Dar nu laolaltă

Din lipsa unor fonduri suficiente sau, poate, din neatenția organizatorilor, a fost invitată o asociație care nu are legătură cu reconstituirea istorică, ci mai degrabă cu o latură artistică, de altfel apreciabilă.
Picturile asociației sunt apreciate și nimeni nu le poate contesta valoarea. Doar că imaginația, care zboară liber prin lumea zecilor de asociații și grupuri preocupate de daci, îi desparte esențial de grupurile de reconstituire istorică.
Până la urmă, fiecare cu treaba lui.
Dar nu laolaltă.
Asociația respectivă nu poartă nicio vină că a creat niște costume fără legătură demonstrabilă cu realitatea istorică și le-a prezentat drept autentice. Fiecare om își păstorește singur destinul, imaginația și expunerea în public.
Purtarea unor mantii care nu apar în izvoarele istorice, pe stradă sau la alte manifestări, nu este ceva de condamnat. Nu este o crimă, așa cum au înfierat-o unii pe rețelele de socializare. Este dreptul lor. Și gata.

Istoricul Cătălin Drăghici, președintele Asociației „Historia Renascita”, bun cunoscător al ideii de reconstituire istorică, formulează însă o observație mult mai tranșantă:
„Dincolo de aspectul ce frizează ridicolul al acelor ținute de carnaval, gravă este tolerarea fantasmagoriilor delirante protocronist-ezoterice promovate de astfel de grupuri, idei ce servesc ca instrumentar în alimentarea teoriilor conspiraționiste de orice fel.”

Să ne înțelegem: este loc sub soare pentru toată lumea. Dar asta nu înseamnă că orice elucubrație trebuie tratată cu condescendență și prezentată drept un punct de vedere serios.
Grupurile de acest gen au libertatea de a se întâlni unde vor. Pot organiza simpozioane, spirale, focuri sacre, cenacluri de ezoterism, se pot visa daci nemuritori, marțieni hiperboreeni sau pelasgi zburători. Își pot broda și tatua draconi unde vor ei. Cât timp activitățile sunt private și nu contravin legii, nu-i oprește nimeni.
Dar nu sunt recomandați pentru evenimente prezentate drept reconstituiri istorice.
Iar aici autoritățile și instituțiile de cultură care patronează astfel de evenimente publice trebuie să dea dovadă de responsabilitate.

Când leul intră în cușcă alături de iepuraș

Pe de altă parte, reprezentanții asociației neinspirat invitate au încercat să pareze valul de reproșuri, însoțit, uneori, de un limbaj mai puțin academic. La început, cu amenințări, cu avocați, cu liste negre în care urmau să apară cei care au „defăimat” asociația.
Într-o singură zi, comunicatul oficial al asociației a suferit mai multe modificări, de altfel înțelepte, care au transformat textul dintr-un cazan cu smoală într-un lac de munte liniștit.
Deci, până la urmă, chibzuință.
Și nu, vina nu o poartă cei care cred într-o altă direcție, visând și propagând propriile fantezii.
Vina o poartă organizatorii acestui festival, care au pus în același loc rigoarea științifică a reconstituirii istorice consacrate și exprimarea artistică a unor vizionari fără legături demonstrabile cu realitatea istorică, dar cu o imaginație debordantă și cu o evidentă preocupare pentru imagine.
Este ca și cum tu, organizator, bagi în aceeași cușcă un leu și un iepuraș.
„Așa crezi tu că dă bine. Și ce dacă nu sunt la fel? Sunt mamifere amândouă. Să stea împreună.”
Pare să fi fost aceasta dilema, rezolvată nefericit, a organizatorilor.
Orăștia merită cât mai multe manifestări de calitate, care să se ridice la nivelul artistic al transformării arhitecturale prin care trece vechiul oraș săsesc.
Doar că, așa cum la noile haine ale municipiului au lucrat specialiști adevărați, viitorul manifestărilor culturale trebuie lăsat tot pe mâna specialiștilor adevărați.
Depinde ce vrea Orăștia.
Bâlci sau reconstituire istorică?
Amândouă au făcut parte din trecutul vechiului oraș săsesc. Dar nu sunt același lucru.
Trebuie doar făcută o distincție clară între organizator și finanțator, fiecare ducându-și la capăt atribuțiile fără a interfera. Organizatorul stabilește conceptul și standardul evenimentului, iar finanțatorul asigură resursele necesare.
Altfel, vor continua nesfârșitele bătălii între lupii dacici fluturați prin galerii și acuratețea unor reconstituiri istorice.
Pentru că, până la urmă, problema nu este că există lupi dacici.
Problema este cine îi bagă în aceeași cușcă cu istoria.