Debitul Dunării a coborât la unul dintre cele mai reduse niveluri măsurate vreodată în România, iar consecințele se resimt deja în agricultură și în sectorul energetic. În unele zone, alimentarea cu apă pentru irigații a fost limitată, iar Unitatea 1 a Centralei Nucleare de la Cernavodă a fost scoasă din funcțiune în mod controlat. Situația nu a luat însă autoritățile prin surprindere. Mai multe documente oficiale elaborate în ultimii ani indicau că schimbările climatice vor aduce perioade mai lungi de secetă și reduceri semnificative ale debitelor râurilor, inclusiv scăderi de până la 40% în anumite bazine hidrografice din sudul țării.
La intrarea Dunării în România, la Baziaș, debitul fluviului a ajuns pe 3 august la numai 1.500 de metri cubi pe secundă, în condițiile în care media multianuală pentru această perioadă este de aproximativ 3.900 de metri cubi pe secundă.
Prognoza pentru 4 august indica o nouă diminuare, până în jurul valorii de 1.450 de metri cubi pe secundă, foarte aproape de recordul negativ înregistrat în 1985, când debitul a coborât la 1.400 de metri cubi pe secundă.
Nivelul extrem de redus al Dunării a avut efecte directe asupra producției de energie. La 28 iulie, Nuclearelectrica a decis oprirea controlată a Unității 1 de la Cernavodă, motivând că măsura este necesară pentru menținerea condițiilor de securitate nucleară în contextul scăderii accentuate a debitului fluviului.
Autoritățile române dispuneau de ani buni de analize și strategii care avertizau asupra riscului unei crize a apei. Aceste documente indicau diminuarea resurselor de apă și impactul pe care fenomenul urma să îl aibă asupra agriculturii, alimentării populației și producției de energie. În 2024, Guvernul a adoptat o strategie care stabilea măsuri ce urmau să fie implementate până în 2030, scrie Mediafax.
Cu toate acestea, în vara anului 2026, Dunărea se apropie de minimul istoric, apa destinată irigațiilor este restricționată în anumite regiuni, iar unul dintre reactoarele centralei nucleare de la Cernavodă a fost oprit preventiv. Nu este clar în ce măsură acțiunile prevăzute în strategie au fost puse în practică.
La 14 august 2024, Executivul a aprobat Strategia Națională privind Adaptarea la Schimbările Climatice pentru perioada 2024-2030, cu perspectivă până în 2050.
Documentul, publicat ulterior în Monitorul Oficial, stabilește obligații pentru ministere, autorități centrale și administrații locale, iar unul dintre capitole este dedicat gestionării resurselor de apă.
Potrivit strategiei, schimbările climatice vor modifica regimul hidrologic al râurilor. Debitele urmau să fie mai ridicate în sezonul rece, însă să scadă în cea mai mare parte a anului, în special în lunile aprilie, mai și în intervalul august-noiembrie.
Estimările arătau că debitele medii multianuale pot fi mai mici cu până la 15% în mai multe bazine hidrografice, iar în anumite regiuni din sudul României reducerea ar putea ajunge chiar la 40%.
Documentul mai anticipa o creștere a frecvenței și intensității secetelor, diminuarea resurselor de apă în sezonul cald și reducerea rezervelor subterane, cu efecte asupra calității apei și chiar asupra unor cursuri de apă care ar putea seca temporar sau definitiv.
Strategia atrăgea atenția că aceste evoluții vor afecta și sectorul energetic. Debitele reduse și temperaturile mai ridicate ale apei pot diminua producția hidrocentralelor și pot crea dificultăți pentru centralele nucleare care utilizează apa râurilor în sistemele de răcire.
La doi ani de la adoptarea documentului, una dintre aceste prognoze s-a concretizat prin oprirea preventivă a Unității 1 de la Cernavodă.
Concluziile din strategia adoptată în 2024 reluau analize realizate cu câțiva ani înainte.
În 2021, Administrația Națională „Apele Române”, împreună cu Institutul Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor, publica un document care avertiza că schimbările climatice vor conduce la secete mai frecvente și mai severe.
Printre efectele anticipate se numărau reducerea cantităților de apă disponibile, degradarea calității resurselor de apă și afectarea ecosistemelor acvatice.
Specialiștii recomandau încă de atunci reutilizarea apelor uzate epurate în agricultură și industrie, adaptarea utilizării terenurilor în regiunile cu deficit hidric și limitarea exploatării rezervelor subterane.
Mesajele au fost reluate și în 2022 și 2023, când autoritățile au avertizat public că schimbările climatice influențează deja resursele de apă din România prin secete prelungite, episoade de inundații și deteriorarea calității apei.
Înainte de adoptarea strategiei climatice, Guvernul aprobase Strategia Națională de Reducere a Riscurilor de Dezastre 2024-2035.
În acest document, seceta figurează printre cele zece riscuri majore evaluate la nivel național. Analiza ia în calcul efectele schimbărilor climatice atât asupra fenomenelor de secetă, cât și asupra incendiilor de vegetație și de pădure.
Strategia stabilea că ministerele și autoritățile locale trebuie să își adapteze propriile planuri de acțiune în funcție de aceste riscuri.
Semnale privind agravarea situației apăreau și în monitorizarea din teritoriu. Un raport realizat în 2025 de Administrația Bazinală de Apă Buzău-Ialomița evidenția o tendință de diminuare a debitelor medii anuale în intervalul 2018-2024.
În 2024, toate cele 12 stații hidrometrice analizate în bazinul Buzăului au înregistrat abateri negative de peste 50%. Pe râul Câlnău, la Potârnichești, debitul mediu anual s-a apropiat de zero, iar fenomenul de secare a fost consemnat timp de 360 de zile.
Autorii raportului explicau că această situație nu era determinată exclusiv de lipsa precipitațiilor din acel an, ci și de deficitul de apă acumulat în anii precedenți.
Strategia adoptată în 2024 includea și un plan de acțiune destinat reducerii vulnerabilității României la deficitul de apă. Printre obiective se aflau evaluarea necesarului de apă pentru populație, agricultură, industrie și producția de energie, precum și identificarea zonelor cu risc ridicat.
Documentul prevedea modernizarea infrastructurii de stocare și distribuție a apei, reducerea pierderilor din rețele, reutilizarea resurselor de apă, refacerea zonelor umede, protejarea și reîncărcarea rezervelor subterane, adaptarea modului de exploatare a barajelor și analiza oportunității construirii unor instalații de desalinizare în zonele de litoral afectate de deficitul de apă.
În plus, instituțiile implicate aveau obligația să transmită Ministerului Mediului rapoarte privind stadiul implementării acestor măsuri, printr-un mecanism de monitorizare care urma să funcționeze din doi în doi ani, începând cu 2025.
