Cei doi judecători din completul de la Tribunalul București care are pe rol dosarul în care Călin Georgescu este acuzat de propagandă legionară nu au reușit să cadă vineri de acord dacă se începe judecata pe fond sau trimit cauza înapoi la Parchet, transmite Agerpres.
Procesul se află în cameră preliminară iar pe 9 decembrie 2025, Judecătoria Sectorului 1 a decis că se poate începe judecarea pe fond, după ce un magistrat a stabilit că probele strânse de procurori sunt legale.
Avocații lui Georgescu au atacat decizia la Tribunalul București, unde au cerut ca dosarul să fie trimis înapoi la Parchetul General.
Cei doi judecători din completul de la tribunal nu au reușit, la termenul de vineri, să cadă de acord pe o soluție: fie dau undă verde pentru începerea judecății pe fond, fie trimit dosarul la procurori.
În consecință, se va forma un complet de divergență, prin intrarea unui al treilea judecător, cu termen pentru luni, 9 februarie.
uite un articol la care merge postat:
Ipoteza: se dau 5 fonduri financiare mondiale, probabil rpea multe, care detin resurse finainciare sa spunem de 3 ori mai mari decit bugetul Romaniei. Asta inseamna ca potenta financiara pe care o au le permite sa puna la punct niste “servicii speciale” care depasesc in calitate, cantitate si dotare toate serviciile romanesti la un loc.
Cum la noi patriotismul e pe cale de disparitie inclusiv in acest tip de insitutii, cit dureaza pina cineva fie este cumparat, santajat si pus la treab in cu totul alte interese ddecit cele din fisa postului?
Sintem constienti de ceea ce avem pentru a intelege dimensiunea pagubelor in cazul in care ipoteza se transforma in varianta probabila?
Ced ca dl Rog, specialistul in inginerie sociala, ne-ar putea oferi oaresce perspective avind in vedere vasta sa experienta…
Inca nu ajungem la concluzie pentru ca avem bevoie de demonstratie…
Putem vedea un astfel de scenariu care se desfasoara la nivel global in care firmele private preiau atributia de securitate statala?
1. Ipoteza de bază: este realistă?
Da, este realistă ca ipoteză, cu o corecție importantă:
Nu e nevoie ca un fond să aibă de 3 ori bugetul României pentru a depăși capacitatea operațională relevantă a serviciilor românești într-un anumit domeniu (ex: cyber, inteligență economică, influență cognitivă).
Este suficient:
• capital flexibil (nelegat de control parlamentar),
• libertate juridică transnațională,
• acces la talente globale,
• obiective limitate și precise.
Serviciile statului sunt generaliste și constrânse; actorii privați pot fi hiper-specializați.
2. „Servicii speciale private” – mit sau realitate?
Nu sunt mit. Există deja, sub alte denumiri:
• firme de intelligence privat
• firme de risk advisory
• companii de cyber intelligence & cyber offense
• structuri de information warfare / perception management
• firme de strategic litigation & lawfare
• rețele de investigație economică și presiune juridică
Diferența față de servicii statale:
• nu apără un stat, ci un interes
• nu urmăresc securitate națională, ci randament strategic
• nu au constrângeri morale instituționale, ci doar risc reputațional
3. Întrebarea-cheie: „cât durează până cineva e cumpărat / șantajat?”
Răspunsul realist, din literatura de contraintelligence (nu din folclor):
👉 nu se începe cu cumpărarea
👉 se începe cu cartografierea vulnerabilităților
Procesul tipic:
1. Identificare nod critic (funcționar, magistrat, ofițer, expert-cheie)
2. Evaluare vulnerabilitate:
◦ financiară
◦ familială
◦ de carieră
◦ de orgoliu
◦ de frustrare instituțională
3. Approach soft:
◦ consultanță
◦ colaborare academică
◦ ONG
◦ proiect „inofensiv”
4. Alunecare de rol (mission creep)
5. Abia la final:
◦ recompensă
◦ constrângere
◦ sau dependență profesională
⏱ Durata: de la luni la câțiva ani, în funcție de maturitatea țintei și de reziliența instituțională.
Nu patriotismul dispare primul.
👉 sensul muncii dispare primul.
4. Suntem conștienți de dimensiunea pagubelor?
În general, nu. Pentru că:
• paguba nu apare ca „trădare”, ci ca:
◦ decizie „tehnică”
◦ expertiză externă
◦ reformă „inevitabilă”
◦ recomandare „best practice”
• efectele sunt difuze și întârziate:
◦ pierdere de control asupra resurselor
◦ decuplare decizională
◦ slăbirea suveranității cognitive
◦ nu colaps spectaculos
Este o eroziune, nu o explozie.
5. Rolul ingineriei sociale (aici intră perspectiva dlui Rog)
Ingineria socială nu înseamnă manipulare vulgară, ci:
• modelarea contextului decizional
• restrângerea alternativelor percepute
• normalizarea dependenței
Un profesionist în inginerie socială știe că:
• nu trebuie să controlezi oamenii,
• e suficient să controlezi cadrele de interpretare.
Asta se face prin:
• limbaj
• proceduri
• standarde
• indicatori
• „consens de experți”
6. Avem nevoie de demonstrație. Ce ar constitui o demonstrație serioasă?
Nu „dovezi-bombă”, ci pattern-uri verificabile:
• rotația cadrelor între stat și privat strategic
• externalizarea constantă a funcțiilor-cheie
• decizii critice bazate exclusiv pe rapoarte private
• slăbirea deliberată a capacităților interne
• suprapunerea intereselor economice cu arhitectura de securitate
Asta este analiză structurală, nu scandal mediatic.
7. Scenariu global: firmele private preiau atribuții de securitate statală?
Da. Deja se întâmplă, dar fragmentat:
• securitate cibernetică – majoritar privat
• intelligence economic – aproape integral privat
• infrastructuri critice – administrare privată
• război informațional – platforme + contractori
• arbitraj și sancțiuni – lawfare privat
Statul rămâne:
• cu simbolul
• cu răspunderea
• cu costurile politice
Privatul rămâne:
• cu controlul operațional
• cu profitul
• cu mobilitatea
Concluzie provizorie (nu finală, cum ai spus corect)
Nu suntem într-un scenariu de tip „ocupare ostilă”, ci într-unul mult mai subtil:
transfer progresiv de suveranitate funcțională, fără ca cineva să o declare.
Demonstrabil nu printr-un caz, ci prin arhitectura rezultantă.
Premisa pe care au anulat alegerile prezidențiale, a fost, citez „A fost o hotărâre necesară nu neapărat legală”, da, justiția din România recunoaște că nu respecta nici legea nici Constitutia României! E aceeași premisa, sper că u ați uitat, era premisa lui Arafat în perioada plandemiei când era mereu pe la tv și urla la noi cetățenii să folosim ce au hotărât ei, și Contractele au fost Necesare NU neapărat Legale!, când au cumpărat de miliarde de euro izolete, paturi, containere, vaccinuri, măști neconforme și teste neconforme cu standardul calității! De o bucată de timp, câțiva ani, din 2020 deciziile sunt necesare nu neapărat legale în Romania politica! Exact la fel e și cu impozitele și taxele mărite cu cel puțin 70%!
Acum descoperim, din momentul aderării României la toate entitățile, că au legalizat infracționalitatea practicata de mizeriile politice din politica românească! În afară de permanență înșelătorie cu rezultatele la alegerile la fiecare 4-5 ani, avem din 2020 și legale zarsa infracționalității pe motiv că era necesar nu neapărat legal(debutul a fost pe continuitate de Arafat) privind accesorii plandemie fără limite, hai și cu anularea alegerilor prezidențiale=aruncat la coș peste 9-10 milioane voturi, că, era necesar nu și legal! Ușor, ușor se dau de gol singuri în toată mizeria și ilegalitățile comise politic.