Drona, drona, drona…

O mașină a intrat într-un gard, de era să dărâme și casa. Mașina era o „Lada”, o mașină „capcană” plină de explozibil. Gardul s-a dărâmat, dar casa a rămas în picioare, cu ghivecele de flori de la balcoane intacte. Un atentat „românesc”, ca într-un banc prost, cu autori „identificați” pe baza mărcii mașinii. Nimic despre șofer, pentru că nu avea, era „teleghidată”; nimic despre încărcătura explozivă care, ce să vezi, a „fâsâit”. Expertiza spune că vinovat este cel care a fabricat mașina. Dar dacă „proprietarul” era altcineva? Dacă era o mașină „second-hand” sau, mai rău, furată, ca în filmele cu hoți și atentatori? Și cine a „teleghidat-o”? „Șeful cel mare” spune că era „un roi” de mașini „capcană” care urma să creeze pagube la vecini, dar una a fost deturnată „cinetic” și a ajuns în gardul nostru. Experții au găsit pe tablele dezmembrate ale mașinii scris clar „Lada” și au tras rapid concluzii. Nimic despre încărcătura care, dacă ar fi explodat, ar fi distrus casa cu totul. Nimic despre lovitura „cinetică”. A fost accidentală sau măiastră, ca la biliard? 

Dar gata cu alegoria! Drona care a inspirat-o și care a căzut pe un bloc din Galațiul natal al lui Adrian Enache ne-a înnebunit. Toată lumea dezbate, toată lumea emite ipoteze. De ce nu am lovit-o ca pe o muscă, nu cu pliciul, ci cu tunul? De ce am mai ridicat două F-16 și un elicopter în aer? De unde au știut piloții că, dacă nu o lovesc ei, nu va distruge tot blocul cu încărcătura de 30 kg TNT? De ce le-a scăpat vecinilor „adrisanți” unde, de fapt, trebuia să facă „buf”? Că doar ei se laudă și, noi, recunoscători, le dăm „taxă de protecție” ca să ne apere de „sălbaticii” de la est? Și cine a învățat-o să cotească spre Galați, pe vâlcele și pe fundul ligheanului, de n-a văzut-o nici radarul, după cum explică semidoctul ministru Miruță? 

O dronă care a dat ora exactă și a băgat în priză guvernul demis, ca să semneze urgent contractele din programul SAFE. Suntem liniștiți, comenzile de sisteme anti-dronă vor veni peste 2–3 ani, dacă avem noroc și mai plusăm, că, vedeți, viața este din ce în ce mai scumpă. Până atunci, din păcate, nu putem trage în ele nici cu tancurile Panther, nu le putem urmări și fugări nici cu blindatele, pentru că și acestea sunt doar pe hârtie. Comandate, dar vor veni în țară abia după o perioadă de gestație variabilă, de la 3 la 5 ani. 

Drona este, până la urmă, un virus. Ca și infamul Covid-19 la începutul invaziei sale, nu știm ce pagube poate face, cât explozibil poartă în el, nu știm cine l-a creat. Dar avem nevoie de vaccin. Nu „Polidin” românesc de la Cugir, ci de ăla bun, de import pentru a combate noua pandemie. 

Acum mulți ani, Joan Baez (cine merge regulat la Catena își mai amintește de ea) cânta: „Cum râd vânturile,/ Râd din toată puterea lor,/ Râd și râd întreaga zi,/ Și jumătate din noaptea de vară,/ Donna, Donna, Donna, Donna…”. Azi, cântecul se adaptează ușor. Nu mai râd „vânturile”, ci „curcile”, iar „Donna” devine „Drona”…