Dunărea, la minimul ultimelor decenii. Scenariul care poate dubla prețul energiei

Dunărea și râurile interioare se află la unele dintre cele mai scăzute niveluri din ultimele trei decenii. Pentru România, aceasta nu este doar o problemă hidrologică sau de mediu, ci una care poate afecta direct funcționarea sistemului energetic și, în timp, costul energiei electrice.

În această perioadă, hidrocentralele și Centrala Nucleară Cernavodă reprezintă coloana vertebrală a producției de energie electrică. Dacă seceta se prelungește, presiunea asupra ambelor surse va crește simultan, iar sistemul va fi obligat să compenseze prin importuri și prin utilizarea mai intensă a centralelor pe gaze naturale și cărbune.

Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă, susține că România poate intra într-o perioadă în care energia devine mai scumpă, iar dependența de importuri crește semnificativ.

Un sistem care funcționează pe un echilibru fragil

În zilele caniculare, imaginea sistemului energetic pare, la prima vedere, favorabilă. La prânz, producția din centralele fotovoltaice și eoliene poate ajunge la aproximativ 45% din totalul energiei produse.

O parte importantă din energia regenerabilă este exportată în intervalele cu producție maximă, iar după apusul soarelui producția fotovoltaică dispare aproape complet. Exact atunci începe perioada cu cel mai ridicat consum de electricitate, alimentat de iluminat, aparate de aer condiționat și activitatea economică.

În aceste ore, sistemul energetic se sprijină în principal pe hidrocentrale, energia nucleară și centralele pe gaze și cărbune, completate de importuri atunci când producția internă nu este suficientă.Acest echilibru funcționează atât timp cât toate aceste surse rămân disponibile.

Apa devine resursa critică

Seceta prelungită afectează simultan două dintre cele mai importante surse de energie ale României.

Pe de o parte, scăderea debitelor reduce capacitatea hidrocentralelor de a produce energie. Hidroelectrica poate conserva apa din lacurile de acumulare și poate muta producția în orele de consum ridicat, însă această strategie are limite. Dacă lipsa precipitațiilor continuă, rezervele de apă se diminuează, iar producția nu mai poate fi menținută la nivelul actual.

Pe de altă parte, nivelul foarte scăzut al Dunării ridică întrebări privind funcționarea pe termen lung a Centralei Nuclearoelectrice Cernavodă.

În vara anului 2003, una dintre unitățile centralei a fost oprită preventiv după ce nivelul Dunării a coborât sub pragul necesar alimentării normale cu apă de răcire.

Între timp, sistemele de captare și răcire au fost modernizate, iar criteriile de exploatare au fost adaptate.Acest lucru reduce semnificativ riscul unei situații similare, dar nu îl elimină complet.

Dacă seceta severă s-ar prelungi încă aproximativ 30 de zile în întreg bazinul Dunării, iar debitele ar continua să scadă, probabilitatea unei opriri preventive a unei unități de la Cernavodă ar crește considerabil. În acest moment însă, un asemenea scenariu nu poate fi considerat o certitudine.

Ce s-ar întâmpla dacă seceta continuă?

Scenariile construite pe baza structurii actuale a producției și consumului indică trei evoluții posibile, conform lui Chisăliță.

În varianta moderată, în care producția hidro scade cu aproximativ 10%, sistemul poate absorbi deficitul în principal prin reducerea exporturilor și printr-o creștere limitată a importurilor din timpul nopții. În acest caz, prețurile pe piața angro ar putea crește cu aproximativ 5-12%.

Dacă producția hidro se reduce cu aproximativ 20%, România devine mai dependentă de importuri în intervalele fără producție fotovoltaică. Centralele pe gaze naturale și cărbune trebuie utilizate mai intens, iar estimările indică o posibilă creștere a prețurilor angro cu 15-30%.

Cel mai dificil scenariu apare dacă seceta severă este însoțită de oprirea preventivă a unei unități de la Cernavodă.

În această situație, România ar pierde simultan o parte importantă din producția hidro și aproximativ jumătate din producția nucleară. Exporturile ar dispărea aproape complet, iar în anumite intervale ale zilei România ar deveni importator net de energie. Noaptea și în orele de vârf, importurile ar putea ajunge la aproximativ 45% din consum, iar centralele pe gaze și cărbune ar deveni indispensabile pentru menținerea echilibrului sistemului.

Estimările orientative arată că, într-un asemenea scenariu, prețurile pe piața angro ar putea crește cu 50-110%, cu vârfuri și mai ridicate în anumite intervale orare.

Facturile nu cresc peste noapte, dar presiunea economică există

O creștere a prețurilor pe piața angro nu se transferă automat în factura consumatorilor casnici. Contractele pe termen lung, mecanismele de plafonare și achizițiile realizate anterior de furnizori atenuează impactul imediat. Acest lucru nu înseamnă însă că scumpirile dispar. Ele sunt absorbite, într-o primă fază, de furnizori și de bugetul public, iar costurile suplimentare se propagă ulterior în economie.

Primii afectați sunt consumatorii industriali și companiile care cumpără energie la prețurile pieței, însă pe termen mediu presiunea poate ajunge și asupra consumatorilor casnici.

Seceta din această vară readuce în prim-plan una dintre cele mai dificile teme ale politicii energetice: cât de repede poate fi înlocuită producția convențională fără a afecta siguranța alimentării cu energie.

Datele arată că energia regenerabilă este indispensabilă pentru tranziția energetică, dar rămâne dependentă de condițiile meteorologice. În lipsa unor capacități suficiente de stocare, sistemul are nevoie de surse capabile să producă energie la comandă, indiferent dacă bate vântul sau dacă soarele este acoperit de nori. În prezent, acest rol este asigurat de hidrocentrale, reactoarele nucleare și centralele pe gaze naturale și cărbune.

Eliminarea accelerată a acestor surse înainte ca ele să fie înlocuite cu alternative capabile să ofere aceeași stabilitate ar reduce marja de siguranță a sistemului energetic.