Inspecția Judiciară nu a găsit nicio neregulă la Curtea de Apel București, în urma unui control efectuat la această instanță după materialul ”Recorder”, explicând prescrierea dosarelor ca o ”coincidență temporală”.
”Din perspectiva activității Inspecției Judiciare, atât în materia răspunderii disciplinare, cât și în cea a controalelor tematice, au fost identificate situații în care noțiunea de independență a magistratului este interpretată extensiv, dincolo de sfera pentru care este consacrată de Constituție și de lege. Această tendință, care apare și în dezbaterea publică recentă, conduce la confuzii între independența funcției jurisdicționale și raporturile administrative inerente funcționării instanțelor. Independența judecătorului reprezintă o garanție a justițiabililor, nu un atribut discreționar al magistratului. Ea se exercită în cadrul legii și al instituției în care judecătorul funcționează. Orice prezentare publică care sugerează că independența ar fi incompatibilă cu existența unor reguli de organizare și management al instanțelor distorsionează sensul acestei garanții constituționale”, se arată într-un raport al Inspecției Judiciare.
Potrivit IJ, materialul publicat de Recorder valorifică, în mod predominant, perspective individuale ale unor magistrați, raportate la experiențe personale sau la activitatea de execuție.
”Această abordare, de tip inductiv, pornește de la câteva situații punctuale și le transformă în argumente pentru existența unei probleme generalizate, de sistem, fără a analiza cadrul normativ, instituțional și managerial în care respectivele situații s-au produs. În mod constant, materialul de presă omite faptul că independența justiției nu se reduce la autonomia fiecărui judecător în parte, ci presupune existența unui cadru organizat, previzibil și funcțional, în care activitatea de judecată să poată fi desfășurată eficient. În absența acestui cadru, independența individuală riscă să fie transformată într-o formă de arbitrariu, incompatibilă cu ideea de justiție ca serviciu public. Se ignoră, de asemenea, realitatea obiectivă potrivit căreia un judecător sau un complet de judecată soluționează un volum semnificativ de cauze, iar măsurile organizatorice nu sunt adoptate în considerarea unui dosar anume. Schimbările de complet, repartizările sau reconfigurările structurale nu sunt ‘decizii cu dedicație’, ci instrumente administrative necesare funcționării instanței. Prezentarea lor ca atare, fără această contextualizare, alimentează percepția falsă a unei intervenții asupra actului de judecată”, justifică Inspecția Judiciară mutările repetate.
În plus, în raport se notează că materialul de presă tinde să asocieze exercițiul atribuțiilor manageriale ale conducerii instanțelor cu ideea de presiune asupra judecătorilor, ignorând faptul că justiția nu poate funcționa în lipsa unei organizări coerente, independența judecătorului nefiind incompatibilă cu respectarea regulilor de funcționare și a ierarhiei administrative; dimpotrivă, ea este consolidată prin existența unor reguli clare, aplicabile tuturor.
”Contextul obiectiv al funcționării instanțelor – subfinanțarea cronică, lipsa infrastructurii adecvate, deficitul de personal auxiliar și fluctuația resurselor umane – este, de asemenea, absent din analiza propusă de ‘Recorder’. Omiterea acestor elemente conduce la o interpretare simplificată și incompletă a deciziilor administrative criticate’, punctează Inspecția Judiciară, care adaugă că, în lipsa unei înțelegeri aprofundate a mecanismelor juridice incidente și a contextului temporal al acestor cauze, soluțiile pronunțate au fost prezentate, uneori, ca rezultat al unor intervenții exterioare sau al unor decizii administrative, ‘fără a se face distincția necesară între cauzalitatea juridică și coincidența temporală”.
De asemenea, în document se precizează că dinamica internă a sistemului judiciar, caracterizată prin mobilitatea profesională a judecătorilor, modificări de completuri determinate de factori obiectivi și aplicarea unor măsuri manageriale menite să asigure funcționarea instanțelor, a fost adesea extrapolată în discursul public ca indiciu al unor practici nelegitime, această interpretare ignorând cadrul normativ care reglementează organizarea instanțelor și a transformat mecanisme administrative legitime în elemente de suspiciune.
În concluzie, discursul promovat de Recorder nu evidențiază o problemă reală a independenței justiției, ci reflectă o interpretare parțială și inductivă a unor situații punctuale, desprinse de contextul normativ și instituțional, această abordare riscând să transforme mecanisme legitime de organizare și management în surse artificiale de suspiciune, alimentând percepția unei influențări a actului de justiție care nu este confirmată de analiza factuală și juridică, se subliniază în raportul IJ.
Astfel, Inspecția Judiciară consideră că schimbările repetate ale completurilor în unele dosare cu impact mediatic, cum sunt și cele ale lui Marian Vanghelie, Cristian Burci, Puiu Popoviciu, Nicolae Bădălău, prin detașări, delegări, mutări la alte instanțe, nu le afectează independența, ci țin de ‘reguli de organizare și management’.
