România se află într-un dezechilibru structural al pieței de energie care devine vizibil atunci când sunt comparate resursele interne, structura de cost și prețul final plătit de consumatori. Țara dispune de un mix energetic diversificat: aproximativ 25–30% hidroenergie în anii hidrologici normali, 18–20% energie nucleară stabilă, 15–20% gaze naturale din producție internă și import, plus un aport regenerabil în creștere care depășește 20% în anumite perioade.
Cu toate acestea, prețul final al energiei electrice pentru consumatorul casnic și industrial se situează frecvent în intervalul 500–900 lei/MWh în ultimii ani, cu episoade de vârf peste 1.000 lei/MWh în perioade de volatilitate ridicată. În același timp, costul mediu de producție internă este estimat la aproximativ 250–350 lei/MWh pentru mixul dominant de producție, se arată într-o analiză făcută de Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă.
Diferența între costul de producție și prețul final indică un ecart de 40–120%, în funcție de perioadă și mecanismul de piață. Într-un scenariu de piață eficientă, cu pierderi reduse și reglementare stabilă, factura finală ar fi mai mică cu aproximativ 25–45% față de nivelurile actuale.
Structura unei facturi tipice de energie în Europa arată o pondere de 45–55% producție, 20–25% distribuție, 2–4% transport, 2–4% furnizare și sub 5% costuri de echilibrare și reglementare. În România, structura deviază semnificativ: producția ajunge frecvent la 55–70%, distribuția la 25–35%, echilibrarea la 4–10%, iar costurile indirecte de reglementare și dezechilibru ajung la 5–15%.
Această structură generează o supracostare estimată între 25 și 45 de lei din fiecare 100 de lei plătiți de consumatorul final. În perioade de criză energetică, ponderea costurilor sistemice crește la 40–50% din valoarea totală a facturii.
După 2022, piața de energie din România a funcționat sub un regim mixt de intervenții administrative și mecanisme de piață. Au fost aplicate simultan plafoane de preț, scheme de compensare, taxe suplimentare pe profituri și modificări repetate ale legislației de reglementare. Numărul intervențiilor semnificative a depășit 10 modificări majore în mai puțin de 24 de luni.
Pe partea de infrastructură, pierderile tehnice în rețelele de distribuție se situează între 8 și 12%, față de media UE de 5–7%. Lipsa capacităților de stocare generează costuri suplimentare de echilibrare estimate la 3–7% din factura finală. Întârzierile investiționale în infrastructura energetică sunt evaluate la 5–10% impact indirect asupra prețului.
În același timp, volatilitatea pieței a determinat variații ale prețului angro între 200–250 lei/MWh în perioade stabile și peste 1.500 lei/MWh în vârfurile de criză din 2022–2023. Această amplitudine a creat diferențe semnificative de profitabilitate între producători, traderi și furnizori.
Pe piață funcționează aproximativ 80–100 de participanți activi în segmentul de furnizare și trading, dar peste 60% din volume sunt concentrate în rândul primilor 10 jucători. Această concentrare generează efecte de lichiditate redusă și amplificare a variațiilor de preț.
Investițiile necesare pentru modernizarea rețelelor și capacităților de stocare sunt estimate la 15–20 miliarde euro pe următorul deceniu, în timp ce investițiile efectiv realizate în ultimii 5 ani nu depășesc 40–50% din necesar.
În structura finală a costului energetic, aproximativ 15–25% provine din infrastructură deficitară, 20–30% din distorsiuni de piață și design de reglementare, 10–20% din efecte speculative și arbitraj, iar 10–15% din rente economice și blocaje administrative.
Într-un scenariu comparabil cu piețele vest-europene mature, o factură de 100 de lei ar rămâne la același nivel. În România, aceeași factură ajunge la 125–145 lei în condiții normale și la 150–180 lei în perioade de volatilitate ridicată.
Diferența structurală indică un cost sistemic suplimentar de aproximativ 25–45% față de un model energetic eficient, cost care nu provine exclusiv din producția de energie, ci din arhitectura pieței și funcționarea infrastructurii energetice.
Se fura in draci din orice prin legi cu dedicație de toți infractorii din politica românească și nu numai! Daca au ajuns să practice manevră cu sumele din fonduri europene la momentul când sunt atenționați că se apropie anchetele, toate furaciunile pe fonduri europene se transfera în bugetul statului român, sa nu mai poată fi anchetați sau anchete cu pedepse drastice, mai bine se fura direct din bugetul statului și se achita furaciunile din bugetul statului român decât să fie anchetați de Codruța kovesi cu ai ei, pentru că, în Romania, nu răspunde nimeni dintre hoții și escrocii care fura masiv financiar din orice, in fata legii române! Ce am scris, nu e bășcălie, sunt explicații clare de ceva timp cam lung de la cei care au lucrat cu fonduri europene, explicatii pe Facebook și, când a ajuns funia langa parul anchetelor, multi căcați din politica românească au transferat furaciunile in bugetul statului alții au demisionat din gloata sa nu fie complici la escrocheriile infractorilor din orice entitate, toți setați pe furt și înșelătorii uriașe financiar! Sa vedeți că, daca se va schimba clasa politică în alta noua, vom vedea toate escrocheriile și furaciunile că vor trebui restituite din bugetul statului român, infractorii rămânând cu absolut orice furaciuni.
Ca tot se fac comparatii cu Bulgaria, in aceiasi situatie acolo bulgarii protesteaza des contra cresterilor de preturi, la energie, gaze, din cauza taxelor.
Mai ales cum s-a intamplat in Romania pentru Slava si alte asemenea.
Contra situatiei artificiale cu preturi crescute nejustificat au fost de-a lungul vremii si pe la alti vecini la unguri si sarbi. Mai putin in Romania.