Grădina de zarzavat a guvernului

Oana-Clara Gheorghiu nu se lasă. Cocoțată pe scaunul de vicepremier pentru a-i face treburile murdare lui Bolojan, „activista civică, antreprenoarea socială și politiciana română” Gheorghiu, așa cum o prezintă Wikipedia, continuă cu aburelile.

„Istoria îi va reține cu recunoștință pe cei care au salvat țara de la haos, nu pe cei care au împins-o către el”, spune cel mai coafat ministru din guvernul aflat pe tobogan. Confuză și disperată, nu se spune cui îi va arăta recunoștința istoria: celor care vor vota moțiunea de cenzură și vor trimite la coșul de gunoi cel mai ticălos guvern din istoria postdecembristă sau celor care încearcă să convingă parlamentarii, prin toate mijloacele, să voteze împotriva moțiunii și să-l lase pe Bolojan să-și ducă la îndeplinire mandatul transnațional?

Oana Gheorghiu ne amintește că poporul a mai strigat o dată „nu ne vindem țara”. Dar hai să vedem, poporul „prost”, așa cum îl descriau șacalii tranziției, a greșit? Am plătit un miliard pentru cincizeci de kilometri de autostradă ca să „găsim drumul spre NATO”, am vândut pe nimic Petrom-ul, cu un preț pe care cumpărătorul OMV l-a recuperat din profit în primul an, am cedat cea mai mare bancă, am privatizat Romtelecom cu o societate în care acționarul principal era tot statul, dar nu român, ci grec, am „privatizat” mari întreprinderi pentru ca utilaje unice, care puteau face concurență reală noilor stăpâni, să fie vândute la fier vechi sau casate.

Exemplele nu se opresc aici. Combinate precum Sidex au fost „optimizate” până la subțierea producției, fabrici de tractoare au dispărut, iar industria chimică a fost făcută bucăți în numele eficienței. Azi, 40% din pământul arabil al țării nu mai este în mâinile românilor, pădurile s-au „deplasat” mai spre vest, iar marile combinate metalurgice sunt în faliment, închise sau aduse la dimensiuni de „lego”. Deci, madame Gheorghiu, cine a avut dreptate, „vânzătorii de țară” sau „comuniștii” lui Iliescu? Am fost ținuți până ni s-a acrit la ușa Europei numită Schengen, că nu respectăm statul de drept și nu cedăm pe nimic ceea ce mai era de prăduit, de parcă statul de drept ar fi fost sinonim cu lichidarea activelor strategice.

„Sunt amestecate, în mod voit, companii foarte diferite, aflate în stadii diferite și în logici diferite: companii deja listate, companii analizate exploratoriu, companii aflate în procese de reformă, companii strategice, companii cu probleme structurale și chiar companii din industria de apărare. Toate sunt puse laolaltă într-un ghiveci pentru a crea impresia unei operațiuni generale și netransparente împotriva bunului public”, a mai scris vicepremierul miercuri, într-o postare pe Facebook. Și aici ceața este totală. Nu știm dacă vicepremierul își face autocritica pentru „ghiveciul” servit pe repede înainte sau, în același stil demagogic, ne acuză pe noi că nu înțelegem ce înseamnă reorganizarea companiilor prin listarea la bursă. Păi noi încercăm, ca niște hoți de doi lei, să pregătim vânzarea companiilor profitabile, Hidroelectrica și Romgaz? Și nu „pe bursă”, ci „pe sub mână”, prin vrăjeala ABB, care în practică înseamnă „vindem cui vrem noi, când vrem noi”. Bursa este doar decorul pentru public. Exemplele recente de plasamente accelerate, făcute peste noapte, cu discount-uri suspecte și investitori „aleși”, nu sunt suficiente ca să ridice sprânceana?
Cine este toată ziua cu „bursa” în gură, amestecând companiile profitabile cu cele cu găuri structurale? „Puterea voastră de convingere” stă în „angajamentele” internaționale pentru care sunteți în stare de orice. Parlamentarii pe care doriți să-i convingeți să nu voteze moțiunea sunt oare mulțumiți cu „recunoștința istoriei” sau mai suplimentați voi și cu recunoștința proprie, mai palpabilă? Că doar nu trăim din metafore. Eh, dacă reușeați să schimbați sistemul în justiție și să aveți procurorii la capătul telefonului, alta era treaba, convingerea devenea, brusc, mult mai eficientă.

Acum cincizeci de ani, primul artist de stand-up, Mircea Crișan, avea un monolog despre castravete. La orice întrebare, ocolea cu talent răspunsul și ajungea la „castravete”, pe care îl descria doct și cu rapiditate. Voi ați evoluat, nu mai aveți doar un castravete, ci o întreagă grădină de zarzavat. Ești împotriva înstrăinării activelor profitabile sau care pot deveni profitabile dacă este îndepărtat mucegaiul administrării statului? Ești prost, nu știi ce este bursa, panaceul universal al managementului și al performanței. Ai alte opinii și opțiuni? Ești extremist. Nu ești de acord ca Bolojan să rămână și să-și continue politica falimentară și antinațională? Ești cu rușii, ești „putinist”.
Un ghiveci semantic, fără cărniță, dar cu suficientă ticăloșie cât să țină loc de argument.