Economistul Bogdan Glăvan a semnalat deficiențe grave de redactare și logică într-un tabel privind impozitele auto, publicat în Monitorul Oficial pe data de 15 decembrie. Documentul, care ar trebui să ofere claritate fiscală, este descris ca o dovadă a „statului eșuat”, fiind marcat de contradicții interne ce pot duce la interpretări abuzive.
Anatomia unei erori: Contradicții între text și tabel
Principala problemă identificată de economist vizează lipsa de corelație dintre textul legii și structura tabelului atașat. Deși preambulul articolului 470, alineatul (2), stipulează clar că impozitul se calculează în funcție de capacitatea cilindrică, prin înmulțirea fiecărei grupe de $200 \text{ cm}^3$ cu o sumă specifică, tabelul introduce o ambiguitate critică în ultima coloană.
Sub titlul „Lei/auto Hibride”, tabelul pare să indice o taxă fixă per vehicul, o interpretare care ar fi în concordanță cu practicile fiscale din anii trecuți. Cu toate acestea, prima linie a tabelului menționează unitatea de măsură „lei/200 cm³”, creând o contradicție directă cu antetul coloanei pentru hibride. Această „neclaritate, nedreptate și abuz fiscal” lasă loc unor interpretări discreționare din partea autorităților, care au fost deja aplicate în practică după perioada sărbătorilor.
Critici la adresa aparatului de stat: „Semnat ca primarii”
Bogdan Glăvan ridică întrebări retorice dure cu privire la profesionalismul sutelor de funcționari și demnitari implicați în procesul legislativ:
-
Redactarea și votul: Cum a fost posibil ca aparatul ministerelor și Parlamentul să valideze un text care se auto-contrazice?
-
Validarea și promulgarea: Cum au putut Curtea Constituțională (CCR) și Președintele României să treacă cu vederea aceste erori de formă și fond, fără a sesiza anomaliile fiscale?
-
Absența studiului de impact: Economistul subliniază lipsa unei analize reale de impact, care ar fi scos la iveală consecințele financiare absurde pentru cetățeni.
România, mai scumpă decât Germania
Consecințele acestei legi sunt disproporționate pentru proprietarii de vehicule de clasă medie. Analiza indică faptul că un cetățean român poate ajunge să plătească statului taxe auto mai mari decât în Germania. În anumite scenarii, impozitul pentru un autoturism hibrid poate fi de peste 10 ori mai mare decât pentru alte mașini similare sau chiar mai poluante, atingând sume echivalente cu impozitul pentru două apartamente în București.
O „reformă” a umilinței
Economistul consideră că acest incident nu este o simplă eroare materială, ci o dovadă a absenței oricărei reforme reale în administrație. El compară rigoarea statului cu cea academică, afirmând că un astfel de tabel nu ar fi acceptat nici măcar într-o lucrare de licență. În viziunea sa, legislația actuală reprezintă o „bătaie de joc” care transformă cetățeanul în victimă a indolenței unor „nulități” plătite din bani publici, făcând din rezistența în fața opresiunii fiscale un act legitim.
Postarea integrală a lui Glăvan
TAXE, PENTRU CE?
Iată hal de lege în România: tabelul cu impozitele auto publicat pe 15 decembrie în Monitorul Oficial. Se observă lipsa de corelație dintre tabel și textul care însoțește tabelul, precum și inconsistența tabelului în sine: linia I din tabel contrazice capul ultimei coloane. Și acum, întrebările:
1. Cum a fost posibil ca aparatul de lucru al ministerelor și al guvernului să redacteze o asemenea lege?
2. Cum a fost posibil ca Parlamentul să voteze așa ceva?
3. Cum a fost posibil ca CCR să valideze această lege?
4. Cum a fost posibil ca această lege să fie promulgată de președinte?
În general, cum a fost posibil ca sute de inși plătiți de noi, sute de funcționari mai mici sau mai mari care trăiesc de pe urma birurilor, să scrie o asemenea lege?
Cine citește tabelul poate înțelege că în cazul hibridelor impozitul este pe autoturism, nu pe capacitatea cilindrică. Aceasta este o interpretare care se poate face, o interpretare congruentă și cu practica din anii trecuți.
Din acest motiv m-am mirat să văd, pe 1 ianuarie, titlurile de alarmă din presă, pe Hotnews, ProTV, Profit. Nu aveam atunci timp de așa ceva și nu am crezut că vom ajunge să plătim în România impozite mai mari decât în Germania. Nu am crezut că o asemenea aberație este posibil să se întâmple în țara unde reformele merg strună.
Am văzut apoi că Vlad Micșunescu, un creator de conținut influent pe domeniul automobilistic, a înțeles la fel cum am înțeles și eu. Pe scurt, am sperat că la mijloc este doar o neînțelegere. După care aburii Revelionului s-au dus, autoritățile au explicitat, impozitele s-au marcat, românii au fost umiliți oficial.
Totuși, cum este posibil ca la CCR nimeni să nu sesizeze neclaritatea, nedreptatea și abuzul fiscal? Dvs. dacă ați fi judecător și v-ar parveni spre analiză această lege (care a fost contestată), nu ați fi curioși să o deschideți, măcar așa, să vedeți ce impozit veți avea de plătit la anu’ pe Merțanul sau pe trotineta din dotare? Nici măcar această curiozitate nu ați avea? Și dacă ați citi, atunci ați vedea ce am văzut și eu. Legea are doar câteva tabele, acesta este cel mai important. Te duci direct la el și citești. Citești și ce înțelegi?
Cum a fost posibil ca din sutele de funcționari prin mâna cărora a trecut această lege nimeni să nu analizeze? Ci doar să dea copy-paste ca plagiatorii și să semneze „ca primarii”? Cum a fost posibil ca nimeni să nu gândească? Unde este, scuzați expresia, „studiul de impact” pe care judecătorii CCR îl pomeneau deunăzi în legătură cu altă speță? Nu a realizat nimeni că dacă această lege intră în vigoare, atunci proprietarii unei mașini de clasă medie – cea mai bine vândută mașină din lume în ultimii ani vor ajunge să plătească statului:
– mai mult decât în Germania?
– chiar și de peste 10 ori mai mult decât pentru alte mașini similare/mai scumpe/mai mari/mai poluante?
– cât pentru două apartamente în București?
Priviți tabelul, legea, Monitorul Oficial al statului eșuat român. Aceasta este dovada că nu s-a întâmplat nici o reformă. Fiindcă la mine dacă ar veni un student cu un asemenea tabel în lucrarea de licență, l-aș ruga să îl refacă, însă în statul român pe nimeni nu a interesat; statul român a legiferat bătaia de joc.
Așa că pentru ce să plătești biruri? Pentru nulități? Pentru indolenți? Pentru a fi umilit? Rezistența în fața opresiunii fiscale este legitimă.
