Să vorbească și Nea Ion că și el este om.
De fapt, nu Ion ci Kelemen.
Kelemen Hunor, care nu că vorbește, dar îi turuie gura toată ziua de parcă este mitralieră dând sfaturi despre guvernarea României.
Își permite, că doar se consideră cureaua de transmisie între prietenoasa Budapestă și București.
Cum, care Kelemen? Cel care afirmă public că Ziua Națională a României este, de fapt, Zi de Doliu Național pentru maghiari și de aceea aceștia nu trebuie s-o respecte, că România este stat MULTI-național, nu național cum greșit este scris în Constituție.
Da, da, același Kelemen Hunor care este piatra de temelie pe care orice partid „pro-european” și-o dorește în guvernul României, că altfel se surpă însăși fundamentul statului.
Kelemen, care cu cei 5% de alegători decide cine să intre la guvernare … cu excepția AUR, partid care, a hotărât domnia sa, este extremist, terorist, ce mai, este prea românesc și trebuie chiar exclus din viața publică.
Acum, i s-a pus pata pe Eugen Tomac, pe care nu-l consideră demn și capabil să ocupe fotoliul de prim-ministru al guvernului de la București.
Să fi fost exclus UDMR-ul din intențiile de a fi adus la guvernare de propusul prim ministru?
Dar dacă stăm strâmb și judecăm drept, ungurul Kelemen are dreptate, Tomac este și el prea român.
Și periculos, deoarece este moderat și nu prea poate fi învinuit de extremism românesc.
Mda, Tomac este conservator, este unionist, deci poate contribui la refacerea unei Românii Mari îngropând pentru totdeauna ambițiile unei Ungarii Mari.
Și nici măcar nu-i ardelean ca să înțeleagă seculara bună conviețuire maghiaro-română începând cu relațiile grofi unguri – șerbi români.
Dar, mă rog, eu doar constat, că nu am autoritatea unui maghiar să decid ce guvern trebuie să aibă românii.
