Munții României adăpostesc astăzi o realitate care depășește cu mult cadrul idilic al vederilor turistice. Decizia recentă a Camerei Deputaților de a stabili cotele de intervenție asupra populației de urs brun pentru anul 2026 vine ca un răspuns la o stare de tensiune care a împărțit societatea în două tabele aparent ireconciliabile. Pe de o parte, există teama cotidiană a celor care trăiesc la poalele munților, iar pe de altă parte, îngrijorarea celor care văd în aceste cifre un pericol pentru echilibrul naturii.
Camera Deputaților a aprobat, miercuri, propunerea legislativă care stabilește cota de intervenție preventivă pentru urșii bruni din România în 2026. Această decizie a divizat societatea: iubitorii de animale sunt nemulțumiți de cifra propusă de autorități, în timp ce vânătorii și localnicii afectați de urși sau lucruri necesare.
Unde se va vâna cel mai mult?
Noua legislație nu distribuie uniform cotele de recoltare, ci țintește zonele unde densitatea populației de urs a creat cele mai mari probleme de siguranță. Județele din arcul carpatic și din țările, care raportează constant cele mai multe pagube și apeluri la 112, primesc și cele mai mari cote de prevenție. Conform listei oficiale anexate legii, distribuția principală pe județe arată astfel:
Harghita: Rămâne județul cu cea mai mare presiune, având alocată o cotă de aproximativ 178 de exemplare.
Covasna: Urmează în clasament cu o cotă de prevenție de 137 de exemplare.
Brașov: Are stabilită o cotă de 105 exemplare .
Mureș: În acest județ este permisă recoltarea a 81 de exemplare.
Aceste patru județe cumulează peste jumătate din totalul cotei de prevenție la nivel național. De pildă în județul Hunedoara cota este semnificativ mai redusă față de Harghita cota fiind de 37 exemplare, restul țării fiind împărțit în cifre mai mici către alte zone montane și submontane, precum Argeș (62), Sibiu (38), Bacău (35) sau Vrancea (28). Trebuie menționat că pentru capturi sunt prevăzute plăți compensatorii.
Argumentele care au stat la baza acestei legi pornesc de la o discrepanță majoră între cifrele de pe teren și capacitatea habitatului natural. În timp ce specialiști în biodiversitate, că pădurile noastre pot susține condiții optime de aproximativ 4.000 de exemplare, estimările oficiale arată că numărul urșilor a depășit pragul de 10.000, putând ajunge chiar la 13.000. Suprapopularea mutat conflictul din adâncul pădurii directe în curțile oamenilor. În ultimul an, telefoanele la numărul de urgență 112 s-au dublat, depășind 7.500 de apeluri prin care se cere ajutor în fața prezenței urșilor în localități.
Dincolo de cifre reci se află însă tragedii umane care nu pot fi ignorate. În ultimele două decenii, 26 de persoane și-au pierdut viața în urma atacurilor, iar alte aproape 300 au suferit răni grave. Acesta este contextul în care au decis că, pentru anul 2026, este necesară eliminarea a 969 de urși. Dintre aceștia, 859 sunt incluse într-o cotă de prevenție, menită să reducă densitatea populației, în timp ce restul de 110 condiții cotă de intervenție rapidă pentru situațiile critice.
Legea încearcă să impună și limite etice, interzicând vânătoarea în zonele protejate sau împușcarea femeilor care îngrijesc puii. Totuși, un detaliu tehnic strecurat în noul act normativ a ridicat semne de întrebare serioasă în rândul cercetătorilor. Este vorba despre punctajul CIC, un sistem care măsoară valoarea cinegetică a unui animal. Noua regulă condiționează obținerea unor trofee mari de eliminare prealabilă a unor exemplare mai mici.
Vânarea urșilor-trofeu
Noua lege aduce și o schimbare semnificativă: creșterea punctajului CIC la 400, ceea ce permite să vâneze urșilor cu acest scor sau mai mic. În cazul unor fonduri cinegetice cu cote de prevenție mici, este impusă recoltarea minimă a unei sau două exemplare sub 400 de puncte CIC.
Ofertele turistice pentru vânătoare, cu prețuri între 3.000 și 20.000 de euro, sunt vizibile pe site-uri de profil, reflectând un interes economic semnificativ pentru trofeele de urs brun, unde prețurile pot depăși 13.000 de dolari.
Criticii, printre care și cercetătorul Cristian Papp, avertizează că acest „portiță” riscă să deturneze scopul real al legii. În loc ca eforturile să se concentreze pe urșii „habitații”, acei tineri care s-au obișnuit să caute hrană în tomberoane și care creează probleme reale comunităților, interesul vânătorilor ar putea fi atras de exemplare mari, care trăiesc departe de stat, dar care aduc profituri substanțiale ale asociațiilor de vânătoare. Astfel, există riscul ca o măsură gândită siguranța cetățeană să devină, în practică, o oportunitate pentru a obține trofee pentru a obține.
România se află în fața unei provocări delicate. Deținem cea mai mare populație de urs brun din Europa, un fapt care ne onorează ca administratori ai naturii, dar care nu obligă la măsuri pragmatice. Succesul acestui legi nu va fi măsurat în numărul de exemplare eliminate, ci în capacitatea de a asigura liniștea locală fără a transforma o specie protejată într-o simplă marfă de lux.
Trecând peste unele greșeli-parcă ar fi fost scris de un ungur acest text-observ îngrijorarea unora pentru urși. Când unii sunt mai îngrijorați de viața urșilor decât a oamenilor e grav. În loc să aibă programe de prevenție și relocare a exemplarelor care s-au obișnuit cu oamenii și să facă selecții pentru extragerea exemplarelor cu potențial periculos pentru oameni autoritățile și ong-urile se întrec în stupidități. Am văzut la o emisiune FH cum se lăudau vecinii de la vest că au carne de urs vânat în Harghita😉😉. Apropo, întârzierea petecului de autostradă Holdea-Margina pentru protecția urșilor, pe care nu i-a văzut nimeni niciodată prin acea zonă, este tot „opera” ong-urilor care „ne vor binele” și cărora nu le pasă de binele public-pe sectorul Coșevița-Coșava-Margina sunt blocaje zilnic, faci 11 km într-o oră câteodată.
,,estimările oficiale arată că numărul urșilor” deci nu cercetari statistice bazate pe date stiintifice si pe recensamant clar si corect adica pe perceptii, aceste solutii nu rezolva cauzele trateaza simptomele, asta o poate face orice prostalau de la primarie si AJVPS si reflecta inca un aspect al disolutiei statului roman: incapacitatea si mediocritatea oamenilor de stat
România e un fond de vînătoare. Atîția urși n-ar putea trăi în România dacă n-ar fi hrăniți. Românul a știut să trăiască bine cu animalele sălbatice. Cei cu ecologeala, dac-ar fi ceea ce pretind că sînt, ar trebui să-nvețe de la români. După 1989 un american ce studia lupii se mira cum de trăiesc lupii împreună cu atîtea oi și vite fără să fie, la vremea aceea, despăgubiri pt pagube.