Este sărbătoare mare şi se postește. În această zi, nu se mănâncă nimic din ce are cruce (nuci, struguri, perje, pește). Oamenii merg la biserică unde fac praznice. Se dă de pomană o ulcică plină cu mied, împodobită cu fir roșu la toartă şi având deasupra covrig şi lumânare.
Înălțarea Sfintei Cruci sau Ziua Crucii marchează şi două evenimente solemne: Aflarea Crucii şi înălțarea ei în fața poporului de către episcopul Macarie al Ierusalimului, la 14 septembrie 335, şi aducerea Sfintei Cruci de la perși, în 629, în vremea împăratului bizantin Heraclius, care a așezat-o în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim.
Această sărbătoare amintește de un moment semnificativ din viaţă Sfinților Împărați Constantin şi Elena. În ajunul luptei cu Maxenţiu, un dușman al creştinilor (307-312), împăratul Constantin a avut o viziune: în plină zi, pe cer a apărut o cruce formată din stele, cu inscripția: „Prin acest semn vei învinge”.
Împăratul a învins, iar mama lui, după izbândă, a poruncit să fie găsită Sfânta Cruce, la Ierusalim, aproape de Golgota. Acolo au fost descoperite trei cruci identice, cea pe care a fost răstignit Iisus şi două ale tâlharilor uciși odată cu el. Pentru a afla care este crucea pe care a fost răstignit Iisus, patriarhul Ierusalimului, Macarie, a apropiat fiecare cruce de o fată care tocmai murise. Când Macarie a așezat lângă ea Sfânta Cruce, se spune că tânăra a înviat.
Vestea s-a răspândit ca fulgerul, iar biserica a devenit neîncăpătoare pentru credincioșii care soseau să vadă Sfânta Cruce. În anul 335 după Hristos, Patriarhul a înălţat-o, să fie văzută de tot poporul şi de atunci, în fiecare an, la 14 septembrie se sărbătorește acest eveniment.
Tradiții şi superstiții de Înălțarea Sfintei Cruci – Ziua Crucii
De Ziua Crucii se închide pământul. Gângăniile şi târâtoarele vor rămâne în pământ până de Alexii. Mai înainte de a intra în pământ, șerpii se adună pe un vârf de munte sau într-un aluniș. Acolo, toţi scuipă pe coada unuia dintre ei. Din scuipatul lor fac o mărgică bună de leac. Șarpele care a mușcat peste an un om nu mai poate să intre în pământ. Nu-l mai primește. Va rămâne afară şi va muri.
Ziua Crucii se mai numește, de aceea, şi Ziua Șarpelui. Oamenii evită șerpii. Există însă un șarpe alb-gălbui care trăiește sub prag sau în pereții caselor construite din nuiele împletite şi lipite cu lut. Este numit șarpele casei, ceasornicul casei sau stima casei. Nu este bine să-l omori. Iar dacă fuge, casa rămâne în scurt timp pustie. Cine omoară un șarpe de casă moare şi el.
De Ziua Crucii plantele pălesc. Rămân verzi numai cele necurate. Se culeg plante de leac, buruieni
şi poame de leac (mintă creată, busuioc, cimbru, lemnul Domnului), mătrăgună şi năvalnic, cu care
își fac fetele farmece.
Se spune că, de Ziua Crucii, plantele pălesc, rămânând verzi numai cele necurate.
Sărbătoarea se mai numește Cârstovul viilor: se zice că acum este bine să înceapă culesul viilor. Se crede că cine nu ține această sărbătoare se va îmbolnăvi.
Dar cinstirea Sfintei Cruci la români nu se rezumă la cinstirea zilei. Crucea este considerată cea
mai puternică armă împotriva diavolului şi a tot răul. De aceea, românii au felul lor de a o cinsti. Își fac semnul crucii când trec pe lângă o biserică, o troiță sau un cimitir, când se închină la icoane şi sfintele moaște, la trecerea unui mort, în caz de primejdie, spaimă, nălucire.
Pun semnul crucii la ferestre, deasupra casei şi a fântânii, la porți. Construiesc troițe şi cruci de hotar, care străjuiesc răscrucile, câmpurile sau gospodăriile şi la care fac sfințirea apei sau masluri, la Bobotează, Rusalii şi alte sărbători sau când ies cu turmele la pășunat. Pun crucea la căpătâiul morților şi o dau de pomană la botezul copiilor. Românii consideră crucea un semn sfânt, o
împodobesc cu flori, ștergare frumos ornamentate sau o folosesc drept ornament pentru ouăle încondeiate, ceramică, lemnărie etc.
Superstiții de Înălțarea Sfintei Cruci
În lumea satului, Ziua Crucii este marcată si de o serie de superstiții:
Dacă va tuna în Ziua Crucii, e semn că toamna va fi lungă.
Dacă se adună ciorile, va cădea brumă în curând.
Dacă în această zi cocorii se pregătesc să plece, vremea se va râci.
Se spune că astăzi florile vorbesc între ele, înainte de a se usca.
Florile strânse de Ziua Crucii si ținute la streașina casei vor tine trăsnetul departe.
Prunele culese în dimineața zilei de 14 septembrie, pe nemâncate, sunt bune la descântece și la vindecarea bolilor.
Se crede că cine nu tine sărbătoarea Înălțarea Sfintei Cruci se va îmbolnăvi.
Cine păstrează în portofel monede sfințite la biserică de Ziua Crucii se va bucură de bunăstare.
Notă:
Tot în această zi în România se sărbătoresc:
Ziua Inginerului – instituită în anul 2000 printr-o Hotărâre de Guvern.
Ziua Muntelui – marchează data tradițională a încheierii pășunatului anual în Carpații României.
Surse: Irina Nicolau „Ghidul sărbătorilor Românești”, ed. Humanitas; Iuliana Băncescu „Obiceiuri tradiționale din România – Sărbători în imagini”, vol. I, Album editat Centrul Naţional pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiționale;
