Eco-terorismul care blochează resursele hidro de energie ieftină readuce în atenţie dosarul atentatului de pe Râul Alb. Ceea ce spune în aceste zile senatorul Daniel Zamfir, noi prezentăm cu probe de peste zece ani. Zece ani de blocaje absurde pe Râul Alb. O investiție privată, capturată între hârtii, contestații și abuzuri, devine simbolul blocajelor care țin România departe de propria energie curată. Când birocrația și activismul militant se unesc, cine mai are curajul să construiască?
Reţeta aplicată Râului Alb în 2015 s-a extins la nivel întregii ţări. Dacă liderii actuali ar avea curiozitatea să studieze cazul Râului Alb, ar înţelege cum funcţionează eco-terorismului care subminează potenţialul energetic al României.
Pe Râul Alb, de zece ani, lucrările începute la o păstrăvărie și la două microhidrocentrale au fost oprite în mod abuziv, îngropate sub un val de contestații venite din partea unor organizații de mediu. Mihai Bocea, investitorul de pe Râul Alb, a fost strivit sub roţile unui bolid condus de unul dintre „activişti” şi de atunci îşi duce viaţa într-un scaun cu rotile. Tentativa de omor s-a produs în mai 2015, atunci când eco-terorismul era încurajat de la cel mai înalt nivel în România.
Aţi fost ţinta agitatorilor de mediu. Cum vi se pare campania de acum împotriva proiectelor hidro?
Mihai Bocea: Sunt aceleași ONG-uri care au început cu Râul Alb şi continuă să blocheze zeci de proiecte hidrotehnice în toată țara. Declic, Agent Green, Eco-Civica, Bankwatch România, WWF România, SENS, World Commission of Protected Areas (IUCN)… În spatele acestor fundaţii şi asociaţii se află o mână de oameni care ticluiesc petiţii cu semnături colectate în condiţii dubioase, să pară mulţi şi legitimi. În realitate sunt cam aceeaşi agitatori de serviciu: gruparea de la Cluj – cu Roxana Brădăţan Pencea, fostul senator USR Mihai Goţiu, soţii Luminiţa şi Călin Dejeu -, Gabriel Păun, zis Agent Green, avocatul Bogdan Tudor Tudoran, Dacian Munteanu şi alţi câţiva „voluntari” de nivel local. Îi auzim spunând că Legea Zamfir „măcelăreşte pădurile”. Aşa au început şi în cazul meu. Au pozat nişte copaci tăiaţi legal de o asociaţie composesorală şi au scris că eu şi investiţia mea am făcut defrişări ilegale. Minciuna cu pădurile prinde şi o folosesc ori de câte ori vor să blocheze o investiţie.
Pe ce vă bazaţi când spuneţi că interesul şi nu dragostea de mediu îi mână în luptă?
Mihai Bocea: Înainte să înceapă raidurile în șantier și amenințările asupra mea, mi-au propus să le vând proiectele pentru cele două microhidrocentrale, cu tot cu autorizații. Aveam toate autorizațiile legal obţinute. Lucrările erau începute. Pentru că am refuzat, au început să mă hărțuiască, cu scopul de a mă forța să cedez. Au venit peste mine, în șantier, mai multe echipe de așa-ziși ecologiști, hotărâte să blocheze prin orice mijloace proiectele mele. Nu s-au oprit până când unul dintre ei a trecut cu o mașină de teren peste mine și m-a lăsat paralizat la pământ. Pentru mine a fost clar, de atunci, că scopul acestor pseudo-ecologiști nu a fost niciodată protejarea mediului, a racului de ponoare sau a broscuței cu burta galbenă. Am ştiut de la bun început că în spatele acelor lozinci se ascund interese economice. Am publicat cu lux de amănunte firul evenimentelor în Atentatul de la Râul Alb. Sunt 30 de episoade pe site-ul raulalb.ro. Acolo explic în detaliu cum funcţionează manipularea şi linşajul. Cazul Râul Alb nu este doar un litigiu local. Este o oglindă a modului în care România își sabotează propriile inițiative energetice.
Activismul a devenit o afacere în care se învârt sume astronomice. Credeţi că e nevoie de o lege care să scoată finanţările la vedere?
Mihai Bocea: În episodul trei din Atentatul de la Râul Alb am vorbit despre finanțări. După intrarea în vigoare a Legii privind combaterea spălării banilor, funcționarii din Ministerul Finanțelor și procurorii au acces la toate sursele de finanțare ale ONG-urilor. Dacă se dorește, parlamentarii pot afla cine sunt „sponsorii” acestor organizații. Trebuie doar să urmeze firul banilor – Follow the money. Eu de la început am văzut că mulți dintre acești aşa-zis ecologişti sunt doar agenți de influență ai unor grupuri de interese. Oportunitățile de afaceri din România au fost confiscate de rețele care pun monopol pe resurse. Orice investitor neagreat devine un intrus ce trebuie eliminat. Compromiterea se face, de multe ori, cu ajutorul unor activiști plătiți. Altfel nu se explică modul selectiv în care îşi aleg ţintele şi ce proiecte să conteste
Ce se întâmplă acum cu proiectele hidro de pe Râul Alb? Aţi renunţat la gândul de a investi?
Mihai Bocea: Într-o țară care vorbește zilnic despre tranziția verde și independența energetică, la Râul Alb timpul a încremenit. Investițiile mele sunt și acum blocate, cu complicitatea unor funcționari publici din Ministerul Mediului și din Consiliul Județean Hunedoara. Ca rețeta să fie completă, nu puteau lipsi nici magistrații care, pentru a-mi opri proiectele, s-au întrecut în hotărâri abuzive. Despre aceste abuzuri halucinante putem vorbi pe larg. Duc această luptă de zece ani. Sunt într-un scaun cu rotile, dar nu sunt lăsat să termin ce am început. Nu vreau război cu nimeni – nici cu natura –, ci echilibru. Dar echilibrul nu înseamnă stagnare. În timp ce noi ne certăm pe teme absurde, energia României se scurge la vale, nefolosită. Doar că nu mai produce hrană curată și lumină pentru noi.
