Bună găsit la știrile de azi, prezentate, ca de obicei, în toată regula… Deși, dacă stăm să privim mai atent cronica zilei, zici că țara asta nu s-a mișcat deloc de când e lumea și pământul pe coordonate geografice. buclă temporală din care singura ieșire e tot prin spate, pe la secretariat.
Părem abonați la aceleași dileme, aceleași ofuri și aceleași diagnostice puse cu o precizie chirurgicală încă de pe vremea când Bucureștiul abia descopere fiorul modernizării. Să asculți astăzi vocea unui vizionar de secol XIX nu e un exercițiu de arheologie literară, ci o lectură de actualitate brutală, care te face să te întrebi dacă nu cumva Ion Ghica a avut o fereastră deschisă direct către portalurile de știri din 2026.
Scria el, în «Convorbiri economice», la 1879, următoarele:”
„Dacă într-o țară se va arăta un pământ roditor, un filon de mineral, o albie de cărbune, o calitate bună de lemn, o plantă folositoare și dacă oamenii din localitate nu se vor grăbi a se folosi de acea bogăție, să fii sigur că vor veni de aiurea și vor exploata-o, și acel pământ, acel metal nu vor sta mult timp neproducătoare. Aceasta este istoria țării noastre și a tuturor țărilor de la începutul lumii. (…) Noi, nesocotind regulile cele adevărate ale științei, blestemăm concurența și liberul schimb și credem că, gonind pe ovrei și străini, scăpăm de rău; credem că ar fi în puterea cuiva de a sustrage o societate omenească de la regulile morale care o conduc; în loc de a căuta cauza răului până la obârșia lui, ne frământăm mintea în combinări politice și lăsăm străinilor și ovreilor partea cea bună, meseriile. În loc să căutăm să punem mâna pe profesiunile care îi fac să vie în țară, în loc să ne facem tâmplari, tapițeri, croitori, cizmari, curtieri, tinichigii, giamgii, vopsitori, zarafi, bancheri, mașiniști, ceasornicari, sculptori, noi nesocotim meșteșugurile care dau avere și independență și alergăm după acele 70.000 de posturi la dispozițiunea cărora s-a pus 120 milioane pe an, luate din sudoarea muncitorului nostru de pământ.”, scria Ion Ghica, în „Convorbiri economice”, ediția a III-a, București, 1879.
Suntem în 2026 și, la o primă vedere, s-ar zice că am evoluat: avem tehnologie, autostrăzi (pe alocuri), avem discursuri europene. Dar dacă scuturi puțin poleiala, dai peste atunci când schelet pe care I Ghica îl descrie acum aproape un secol și jumătate. exponențial, iar cele 120 de milioane de atunci au devenit miliarde absorbite cu aceeași nesaț din sudoarea celor care încă mai produc ceva tangibil.
Tragedia nu e că străinii vin să ne exploateze resursele. Tragedia este că, în „oaza noastră de stabilitate”, meseria a rămas în continuare cenușăreasa aspirațiilor naționale. Am schimbat jobenul cu laptopul, dar goana după «postul la stat», după leafa sigură care nu depinde de performanță, ci de „combinări politice”, rămâne sportul nostru național.
Se pare că singurul lucru care nu sa schimbat deloc de când e țara asta este refuzul nostru încăpățânat de a învăța din propriile diagnostice. Rămâneți alături de noi…
O altă zi în care „toate-s vechi și nouă-s toate”, așa că urmează restul știrilor, la fel de vechi și de noi întotdeauna.
Sursa: Postarea publicată de Institutul de Studii Sud-Est Europene
Firesc, undeva trebuia să fie o șopîrlă: „Tragedia nu e că străinii vin să ne exploateze resursele”. Iar șopărla e ditamai iguana. Este precum avem o fîntînă-n curte cu apă bună. Cineva din casă, de obicei leneșul, o dă (concesionează se zice ca să ne îmbrobodască) unor străini spunînd că ne va fi mai bine dacă de-acum-nainte vom cumpăra apa de la ei. Apa din fântîna noastră. Dacă restul din casă ar lăsa așa o mîrșăvie am zice că-s nebuni. Dacă s-ar lăuda că numai așa se poate am zice că-s proști grămadă. Dacă și-ar da seama ce li s-a-ntîmplat și nu fac nimic am zice că fricoși, papă-lapte.
Tot acolo Ion Ghica (fără doar și poate din casta celor ce conduc lumea, fenician) mai spune: Parinti care vă iubiti copiii, care vă iubiți patria! dati educațiune fiilor voștri, dați-le invățătură, multă și sănătoasă, fiți mândri și ambițioși pentru dânșii; împingeți-i in carierile acelea unde este glorie și avere de câștigat ; împingeți’i la sciințe, la littere, la arte, la meșteuguri, la industrie, la agricultura, la comerciu; nu-i aruncați în prăpastia cancelariilor; căci acolo nu este nici renume, nici avere; nu este nici liniscea sufletului, nici mulțumirea inimei; acolo ispita se află necontenit in lupta cu consciința, luptă în care cei mai mulți cadu; căci nu au dobândit în educațiunea ce li s’a dat, puterea morală trebuinciósă ca să esă, învingători.