Izidor Oprușan, povestea unei vieți dedicate artei și științei

Se împlinesc 90 de ani de la moartea celui ce a fost pictor, fotograf, farmacist, cantor bisericesc Izidor Oprușan. Meșterii zugravi se înscriu printre creatorii de mare rafinament artistic din țara noastră. Adaptându-și creațiile specificului național și tradițiilor artistice țările române, cu păstrarea nealterată a esenței în arta noastră, dar preluând cu finețe înnoirile vremii.

Născut la 14 mai 1862, în Orăștie, este fiul pictorului Ioan Oprușan, de la care învață meseriile de fotograf și pictor. Își însoțește tatăl la Dobrița, Gorj, stabilindu-se aici o perioadă, participând alături de părintele său la pictarea a numeroase biserici. Familia Oprușan a dobândit un bun renume în arta zugrăvirii bisericilor dar și ca iconari, la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul celui de-al XX-lea. Au locuit un timp în Romos, Căstău și Orăștie, lăsându-și amprenta asupra lăcașurilor de cult din părțile locului, pentru ca mai apoi să își desfășoare activitatea în zona Târgu Jiu, Lainici, Tismana.

La sfârşitul secolului al XIX-lea, «în judeţul Gorj își face apariția o familie de pictori veniți din Transilvania, de la Orăștie, care se vor stabili în satul Dobrița, ei fiind consemnați pe unele icoane și uși împărătești realizate de ei la mai multe biserici din această zonă. Aceștia au fost Ioan și fiul său Isidor Oprușan care au o activitate intensă între anii 1884-1897. În această perioadă ei pictează icoanele tâmplei de la biserica „Sf. Voievozi” din Godinești , unde se semnează cu litere latine pe un fragment de tâmplă „Makhrama lui Is. Hs de Isidor Oprușan, pictor 1884”, iar pe verso: „Ion Oprușan pictor din Transilvania și însoțit de fiul său Isidor Oprușan, amândoi din Orăștie din Transilvania 1884-21 /11 luna”. În anul 1885 este amintit în pisania bisericii „Sf. Voievozi” din satul Taşcăi-Bălăneşti „ …. și s-a sfințit în luna lui noiembrie 1885 nbrie. Ioan Oprușan pictor din Dobrița, plaiu Vulcan, judeţul Gorj”. De asemenea în pisania schitului Locuri Rele – Lainici (pe defileul Jiului), sunt amintiți printre ctitorii acestuia, ei realizând aici pictura bisericii și sculptura ușilor împărătești „ Ioan și Isidor Oprușan din Dobrița, originari din Orăștie”. Pe ușile împărătești din biserica satului care i-a adoptat găsim însemnarea „Ion Oprușan, pictor și sculptor – Dobrița 1907″. Cei doi artiști mai sunt semnalați și la bisericile „Sf. Nicolae” din satul Seuca, „Sf. Voievozi” din Arcani, „Sf. Gheorghe” din Peștișani, „Sf. Nicolae” din Sănăteşti și biserica de zid din Rășina (Țicleni)», scrie Vasile Marinoiu în articolul „Meșteri iconari din Gorj, în secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea”, din „Sargetia Acta Musei Devensis”, numărul 34 din 2006.

După 1895 revine la Orăștie fiind pictor, fotograf. farmacist și tinichigiu.
La Orăștie deține un atelier de fotografie și execută un număr mare de fotografii considerate autentice documente istorice. În analele fotografiei, Izidor, are meritul de a fi realizat la Orăștie, fotografii în culori.
În „Revista Orăștiei” (editată și tipărită de Institutului tipografic „Minerva” in Orăștie avându-l pe Aurel Popovici-Barcianu, ca director) Nr. 41, Anul IV, Orăștie, 10/22 Octomvrie 1898 găsim următorul anunț «În atențiunea dnilor preoți. Prin aceasta tăcem cunoscut on. dni preoți că dl Isidor Oprușan, pictor român în Orăștie, strada Căstăului nr. 31, lucrează ori-și-ce, ce e de lipsă la biserici, ca: icoane împărătești, praznice, prapuri de ori-ce mărime, și îngroparea lui Isus Christos (Epitafiu), cu care ocole biserica la Paști, deasemenea sculptează în lemn cruci mari ce se pun la prestol în altar, cruci pentru prapuri etc. etc. Sculptează în lemn uși împărătești pentru altar, le pictează și le au- rește (poleește), în modul cel mai durabil și curat, deasemenea aurește cruci mari de ter ce să pun în vârful turnurilor la biserici, lucrează cât se poate de durabil și cu prețurile cele mai moderate. Român fiind îl recomandăm publicului nostru și îndeosebi preoților, cari ar avea lipsă de astfel de lucruri, ca să-‘l onoreze cu comandele dumnealor», arată sursa citată.

Ca pictor a lucrat icoane pe sticlă, emailuri pe tablă, pânză și pictură bisericească. În afara picurii s-a ocupat cu sculptura în lemn, realizând câteva lucrări în stil popular. Tablourile picturale desfășurate direct pe perete sunt compuse, în general, din motive decorative, vegetale și geometrice, care încadrează medalioanele cu chipuri de sfinți sau scene biblice. Chiar dacă acești pictori zugravi nu erau școliți în mânuirea penelului, ei au adaptat pictura lor, temele iconografice la imaginea rurală în care domină arta naivă.
În farmacie și medicamentația bazată pe plante, preia rețete vechi deschizând un nou drum (urmat mai târziu de Samoilă Ciumașiu și Andrei Farago, întemeietorii cooperativei „Digitalis”), în părțile Orăștiei, dovedindu-se un pasionat al cărții de medicină.
Este nu doar pictor iconar ci și cantor la Biserica Greco-Catolică cu hramul Sfântul Nicolae din Orăștie.

«Un document inedit, constând în trei pagini manuscrise, despre mănăstirile de la Sibişel, ne-a rămas de la Protopopul greco-catolic, de Orăştie, Ioan Ienea, pe care l-a semnat în data de 28 februarie, 1933, locuri cunoscute din timpul vizitei sale canonice. Redăm, in integrum, textul manuscrisului, intitulat „Pentru istorie”, iar pentru o lămurire explicită protopopul Ioan Ienea scria: „Prezenta fotografie am primit-o înainte de asta cu vreo 3-4 ani, de la cantorul meu bisericesc Izidor Opruşan şi reprezintă biserica sau cum se zice acum în poporul de la Sibişel, „mănăstirea de la Strâmbava”.», din articolul „Pagini manuscrise despre vechi mănăstiri hunedorene”, scris de Maria Basarab, în „Sargetia Acta Musei Devensis”, numărul 1 serie nouă, din 2010.

Pentru serviciile aduse bisericii, în anul 1929 este decorat cu medalia „Răsplata muncii pentru biserică” clasa a II-a.
Încetează din viață în anul 1935, fiind înmormântat la Orăștie.
De un an (sau mai bine zis de mai mulți), deodată cu campaniile electorale prelungite o mare parte dintre utilizatorii rețelelor de socializare au devenit specialiști în orice, nu exista subiect pe tapetul Facebook-ului la care să nu sară, să atace avizați, cu opinii pe post de informații și adevăruri oferite de la înălțimea inculturii. De vrei să presări o informație reală connaisseurii sar de doi metrii în sus, că de… ei le știu pe toate fără a citii nimic. Umorul e mereu bun să ne mai dezumfle baloanele falsei certitudini, dar cine să mai glumească. Personal prefer asumarea lui „nu mă pricep la asta” sau „asta nu o știu”. Mă pot bucura de viată ca trăitor amator așa că nu mă pricep la agricultură, engagement, istoria sportivă a României, ori studii de impact al Coronavirusului asupra dinozaurilor și nici strategii economice asupra timpului pierdut. Însă îmi îndrăgesc orașul (cu tot cu tâmpul ce vrea să mă bată în piață sâmbăta) și scriu despre el.

De cum intru pe tărâmul amintirilor (lecturând) Orăștie-ne deși aud forfota burgului – locuiesc în centru -, toate se mai liniștesc. În scrieri lumea-i mai relaxată, pe străzi, mai civilizată. Și sunt și mulți bătrâni care nu vor să-și părăsească casele, bătrâni din aceia care nu pleacă din casa lor, de la meseriile lor, de la viața lor. Dar mă ridic, punând deoparte cartea, notele sau de ce nu internetul, îmi dau seama că era Orăștia de altădată. Și în acest material am vrut a vă duce și pe dumneavoastră, puțin, în lumea lecturilor mele, în „lumea mea”.
Așa cum oarcecând am scris despre o minune de familie un tată (Ioan), doi fii (Ioan și Vasile) și un nepot (Izidor), pe scurt familia artiștilor plastici Oprușan. Oprușan – o familie de artiști.

Surse: Maria Basarab, „Cuvinte mărturisitoare, însemnări de pe cărți românești vechi din județul Hunedoara”, Acta musei devensis, Deva 2001; Adrian B. Secui, „Familia Oprușan – trei pictori într-o singură familie”, Foaia Interesantă, nr 9, Orăștie 2009; Liviu Lăzărescu „Mărineștiul, vechiul meu sat Transilvănean; Lazăr, Ioachim „Vasile Oprușan (1839-1910) – Fișă biobibliografică”, Deva, 2002; Dan Orghici și Adrian Ioan B. Secui, „Oamenii din Ținutul Orăștiei”, vol. I, Ed. Măiastra, 2023.