Mă refugiez în fotbal mai repede decît la o șuetă cu cel mai bun vin. Uit de toate și sunt un om liber. Urmăresc mingea și mă golesc de toate gîndurile. Cînd se mai întrerupe jocul, intru în pielea celui aflat în dificultate. Țin întotdeauna cu cel mai slab. Planeta e dominată de cîțiva puternici sub care se zbate lumea celor fără putere. Cu cei mai mici, cu cei înfrînți. Alianța cu cei de jos este principul de viață al chibițului care iubește fotbalul și nu suferă ca un cîine pentru nici o echipă. Țin pătimaș cu cel fără șanse, chiar și atunci cînd se înfruntă cu cei pe care îi iubesc.
Pentru că Andrei m-a purtat pe drumuri ca să-l vadă pe Messi jucînd (și cînd a ajuns la cîțiva metri de el n-a mai avut curajul nici să întoarcă privirea spre el) am rămas fascinat de uriașa modestie a jucătorului argentinian, de cumințenia lui tăcută din care izvorăsc mereu acele atingeri magice și traiectorii imposibile ale mingii.
Am călcat metru cu metru pătrat în tot vestiarul Barcelonei, am zăbovit îndelung împotriva tuturor baloanelor de aur din vitrina clubului și am făcut inventarul tuturor obiectelor inscripționate cu numele Messi și cu numărul 10. Pînă și marketingul pe seama lui are o atracție aproape nefastă. Cu numele său se derulează un comerț odios întins pe toate obiectele posibile și imposibile, de la cartofi prăjiți la căni, geamantane, sacoșe și haine. Oamenii se reped asupra lor de parcă ar cumpăra ceva nu din afacerea pe seama lui Messi, ci din modestia personajului, din expresia lui de copil curat. Orice conexiune cu el, fie și iluzorie este salvatoare, purtătoare de noroc, ca un indicator spre eternitate. Și acestea au ajuns să-mi devină prietenoase, simpatice, bune de colecție, deși poartă cu ele foamea comercianților, nu ceva din farmecul jucătorului.
Vă dați seama cu ce ochi am privit meciul cu echipa din Insulele Capului Verde, echipa unui arhipelag modest, cu 5000 de locuitori, cu antrenorul instructor pentru jocuri pe plajă pentru puținii turiști străini care ajung pe acolo. Cu ce mirare și cu ce optimism și cu ce durere am urmărit jocul și insularii conducînd echipa Argentinei, cu un Messi exasperat, cu o figură impenetrabilă, de ceară, privind din cînd în cînd spre cer sau spre o minge norocoasă care trebuia să vină de sus și nu mai venea. Țineam ca disperatul cu anonimii din Insulele Capul Verde, cei pierduți prin ligile inferioare ale Europei și ieșiți cu 1-0 pe acoperșul lumii, în ochii holbați din fețele încremenite ale marilor vedete ale pămîntului. Era 1-0 într-un meci dramatic între Nimeni contra lui Messi, aflat în fruntea unei campioane mondiale. Piticii îl chinuiau pe Goliat iar acesta privea spre cer. Doamne, ce spectacol unic!
Am trăit minutele acelea de neputință ale Argentinei ca pe un sfîrșit care trebuia să vină. Cam la fel cum a venit și cel al lui Ronaldo, cu lacrimi, cu durere mută, cu sentimentul împlinirii unui destin. Si bucuria, și gloria ca și puterea au un sfîrșit. În clipele următoare, mîine sau altcîndva, mai apropiat sau mai depărtat. Dar un sfîrșit. Nu mai zic de trădare și de nemernicie pentru că în clipele acelea cu suflet de chibiț îndurerat numai la politică nu mă puteam gîndi. Messi a ratat un penalty dar s-a răzbunat și a cîrpit trecerea timpului. A prelungit speranța și visul.
Si pe urmă a venit meciul cu Egiptul, pe acest culoar zis suspect de norocos care putea fi și calea ascunsă spre o nenorocire. La 2-0 pentru Egipt am visat pentru o clipă la o lume condusă de țările mici și nedreptățite și de cele vechi, arse de soare și trezite din deșertul lor de o întoarcere neașteptată a faraonilor. Argentina juca anost, urît iar pasele lui Messi ajungeau aiurea și nu puteau trece prin hățișul din careul egiptean. O cetate vie care era de nepătruns. Si iar am zis, într-o bună zi vine sfîrșitul și pentru cei glorioși și curați. N-a fost cu acești Cabo Verde dar amușina amenințător prin elanul egiptenilor.
Oricît l-aș iubi pe Messi nu pot face nimic pentru el. Timpul vămuiește totul și lasă în urmă amintiri peste care cresc deșerturi. Si iar n-a fost așa. S-a mai amînat puțin. Egiptenii au făcut 2-0 și ca toate echipele în creștere s-au speriat de rezultat și s-au prăbușit. Ei invocă și greșelile arbitrului Francois Letexier. Romero și Messi au înscris și nu a mai rămas decît o singură țară africană (Marocul) care să stea împotriva coloșilor din fotbal, a făcătorilor de reguli și bani. Egiptenii au plecat cu sufletul sîngerînd iar Leo Messi, la 39 de ani, a zburat iar pe brațele alor săi.
Nu țin minte nici o altă bucurie la fel de dureroasă și de nedreaptă.
Ce să fac? Să cred că modestia îl va ajuta pe Messi să amîne eșecul suferit de Ronaldo? Rămîn în așteptarea meciurilor următoare, cu gîndul la un singur lucru. Pînă unde poate merge Messi?
Ajunge pe podium sau anii săi îi dau un semn înainte de marea finală? Argentina fără Messi este ca Argentina fără Maradona și ca Brazilia fără Pele.
Parafrazând și la obiect aș spune că ar merge și „Nicușor Dan la sfârșit de drum”, deoarece individul
ăsta trebuie urgent suspendat printr-un control medical obligatoriu, că alltfel ne nenorocește ca Țară.
Infantilul ăsta ce-și cară concubina cu el pe post de primă doamnă, dacă nu va fi declarate inapt medical pentru funcția abuziv apucată, trebuie suspendat pentru faptul că scoate în afara legii, că asta înseamnă interzicerea accederii la guvernare a unui partid ce reprezintă aproape jumătate dib cetățenii votanți , fără ca acest fapt să fie ca urmare a unor verdicte definitive a unor hotărâri judecătorești !
Se vede cu ochiul liber că tipu-i pe valea Bistriței, adică dus cu pluta și nu poate rămâne în Istorie decât ca un nou Zaroni, dar cu ceva studii făcute și alea pe la niște dimitricantemiri franțuzești.
P.S.
În ce privește NATO ar trebui să-i condiționăm și noi, nu să le dăm ca fraierii o grămadă de bani, în curând și carne de tun în războaie care nu ne aparțin.
Ar trebui negociat la sânge, nu cu sânge românesc pe fronturi străine de interesele noastre :
Da, vă punem la dispoziție teritoriul strategic al nostru atât de prețios pentru a înființa baze militare, eventual și ceva specialiști militari, dar cheltuielile cu armamentul vă revin în întregime, nu ne obligați pe noi la cheltuieli suplimentare. Ajunge că ne expunem având asemenea baze pe teritoriul nostru !
Și dacă nu vor, n-au decât să găsească alți fraieri, că amenințarea cu ne atacă rușii poate fi valabilă doar în primul caz, nu când refuzăm baze militare, ci când le înființăm !
Uneori, am câte un coşmar cu săracii planetei jucând fotbal cu capetele suflate cu aur ale unor celebrii miliardari. Dar e doar un coşmar. Domnii miliardari să stea liniştiţi! Teribilele lor servicii secrete private să nu intre în alertă! Barbaria ţine tandru în braţe lumea civilizată, de la o vreme. Pe noi, ăştia din răsăritul Europei, cineva ne veghează să nu o luăm razna de tot după civilizaţi. Pe noi, încă ne mai chinuie daimonul creaţiei. Ceilalţi, nu-l mai posedă l-au alungat şi-au epuizat de mult talentul şi încă îl cumpără ieftin de la noi, din lumea celor care nu conteză în orchestraţiile puterii mondiale. Dar barosanii s-au împrietenit iremediabil cu Exterminatorul. Nu mai pot da înapoi din distrugerea planetei programată deja pe mega-computerele din Silicon Valley. Urmărim spectacolul, pe uriaşe plasme. în pieţele civice ale marilor oraşe. Suntem mulţimile mute care se leagănă drogate, cu sufletul la gură, în faţa marelui monstru vizual, digitalizat la maxim. Nu suntem încă barbarii care putem fi, aliniîndu-ne şi noi cuminţi lumii civilizate. Ea se prostituează regulamentar, la ordinul banilor ce circulă în pântecul marilor afaceri. E disciplinată. Dar, vedeta suntem noi, cei care stăm în banca noastră şi încă nu vrem definitiv să o suprapopulăm pe prima. Lecţia la care asistăm cu toţii e din ce în ce mai goală de conţinut. Domnul profesor a depăşit anii înfometării prin ştiinţă, Acum, mănâncă prea mult şi se plimbă excesiv, de teamă. Toţi, însă, în subconştient, aşteptăm golul golurilor care va declanşa urletul final.
Erată: Fără al doilea: „Pe noi” = Uneori, am câte un coşmar cu săracii planetei jucând fotbal cu capetele suflate cu aur ale unor celebrii miliardari. Dar e doar un coşmar. Domnii miliardari să stea liniştiţi! Teribilele lor servicii secrete private să nu intre în alertă! Barbaria ţine tandru în braţe lumea civilizată, de la o vreme. Pe noi, ăştia din răsăritul Europei, cineva ne veghează să nu o luăm razna de tot după civilizaţi. Pe noi, încă ne mai chinuie daimonul creaţiei. Ceilalţi, nu-l mai posedă l-au alungat şi-au epuizat de mult talentul şi încă îl cumpără ieftin de la noi, din lumea celor care nu conteză în orchestraţiile puterii mondiale. Dar barosanii s-au împrietenit iremediabil cu Exterminatorul. Nu mai pot da înapoi din distrugerea planetei programată deja pe mega-computerele din Silicon Valley. Urmărim spectacolul, pe uriaşe plasme. în pieţele civice ale marilor oraşe. Suntem mulţimile mute care se leagănă drogate, cu sufletul la gură, în faţa marelui monstru vizual, digitalizat la maxim. Nu suntem încă barbarii care putem fi, aliniîndu-ne şi noi cuminţi lumii civilizate. Ea se prostituează regulamentar, la ordinul banilor ce circulă în pântecul marilor afaceri. E disciplinată. Dar, vedeta suntem noi, cei care stăm în banca noastră şi încă nu vrem definitiv să o suprapopulăm pe prima. Lecţia la care asistăm cu toţii e din ce în ce mai goală de conţinut. Domnul profesor a depăşit anii înfometării prin ştiinţă, Acum, mănâncă prea mult şi se plimbă excesiv, de teamă. Toţi, însă, în subconştient, aşteptăm golul golurilor care va declanşa urletul final.
Sincer să fiu, deși îl detest pe Bolojan nu pot fi de acord cu anularea unor alegeri de către o Justiție care după ce că-i chioară, deci cu ambii ochi astupați de către păpușarul din culise, mai e și neghioabă crezând că poate schimba destine după propriul plaC, SAU MAI BINE ZIS, DUPĂ ORDINUL PRIMIT, DE DATA ASTA de prin străini, care de mult ce ne vor binele, nu se vor lăsa până când nu ni-l vor lua !
Se vede clar că este o luptă acerbă între coloniști, în speță SUA și UE, pentru acapararea a ceea ce a mai rămas din biata Țărișoară și pentru asta se foloesc de găștile cumpărate pentru a-și satisface poftele animalice.
Acum este vorba de contractele aiuritoare pentru înarmare pe care unii le-au promis ucigașilor americani, iar Bolojan le-a dat celor germani și de aici toată această brambureală , inclusiv judecătorească pentru întoarcerea sub papuc yankeu.
Deși astăzi Europa este captivă unor forțe satanice ce vor s-o ducă la pierzanie, sunt sigur că după ce de nimeni aleșii din conducerea ei , ai acestei birocratice UE care a colectivizat Europa la fel ca fosta URSS cealaltă parte de LUme, cetățenii europeni încep să se dezmeticească și în curând gașca Ursulei va pleca de la butoane, fie în opoziție, fie direct unde-i e locul, adică la pușcărie, pentru toate fărădelegile făcute , dintre care plandemia rămâne cea mai criminală dintre ele.
În ce privește SUA , slabe speranțe să-și mai revină, mai ales după ce a reușit performanța de a deveni și ea sluga altora, dar mai ales de a arunca, prin politica ei internațională, Rusia în brațele Chinei.
Argentina încă este de apreciat că joacă încă cu jucători argentinieni. În schimb Franta este o selecționată a africanilor aciuați acolo. Doar doi mai sunt nativi.
Asa am râs si eu : https://duckduckgo.com/?q=france+team+1978&ia=images&iax=images&iai=https%3A%2F%2Fi.pinimg.com%2Foriginals%2Fda%2F55%2F51%2Fda555179b0f9280d3ff0722e0515fc3b.jpg
Comparati cu : https://duckduckgo.com/?q=france+team+2026&ia=images&iax=images&iai=https%3A%2F%2Fassets.the-afc.com%2F2026_FIFA_World_Cup%2FFinals%2FMatches%2FR16%2FParaguay_v_France%2FPreview%2FFrance-Team.jpg
Asta da incalzire globala 😁
Foarte sugestive linkurile. Nu-i de râs, e de plâns !
P.S. E pentru NatoM 😉
Mi-a căzut, la propriu, în cap un ziar de-al dumneavoastră: Evenimentul Zilei din 13 octombrie 1998, cu articolul „Vacile din Silicon Valley”. L-am citit și aș vrea să aflu cum priviți astăzi acel text, la mai bine de un sfert de secol distanță, și ce reflecții vă inspiră, retrospectiv, tema sa. Dacă nu mai aveți textul, îl pot copia eu pe forum.
Ieri, am găsit punctul zero al celor ce vor fi! „…Vai mie, că trebuie să tac..” a zis Lot într-o poezie ( LOT)1` a lui Lucian Blaga, nepublicată în timpul vieţii în vreun volum, ci doar în presa literară a vremii respective.
Frumos articol. L-am citit cu placere, talent frate !