NATO este, în realitatea faptelor, mai mult decât o alianță militară formală: este un sistem de securitate construit în jurul garanției strategice a Statelor Unite.
Dincolo de formulele diplomatice și de discursul egalitar, funcționarea efectivă a Alianței se sprijină pe capacitatea americană de descurajare, pe infrastructura sa militară și pe voința politică de a interveni. Această arhitectură nu a fost concepută întâmplător, ci ca răspuns direct la experiența traumatică a Europei ieșite din cel de-al Doilea Război Mondial.
Dacă Statele Unite ar ieși din NATO, Europa ar fi împinsă, în mod obiectiv, într-o logică istorică similară celei din perioada imediat următoare celui de-al Doilea Război Mondial: un continent vulnerabil strategic, lipsit de un garant al securității, fragmentat între interese divergente și incapabil să își asigure singur stabilitatea.
Ordinea europeană post-1945 nu s-a construit prin consens spontan, ci sub umbrela politică, militară și economică a Statelor Unite, NATO fiind instrumentul central al acestei arhitecturi de securitate.
În acest cadru trebuie afirmat fără echivoc un adevăr inconfortabil: Uniunea Europeană nu se află într-o poziție de egalitate strategică față de Statele Unite. Cu alte cuvinte, UE nu poate impune aproape nimic SUA în materie de securitate sau decizie strategică majoră. Raportul este unul de dependență structurală, nu de negociere între puteri comparabile. Puterea reală aparține actorului care asigură garanția ultimă de securitate, iar acest actor este Washingtonul.
În acest sens, Donald Trump nu reprezintă o anomalie izolată, ci un simptom. El exprimă, într-o formă abruptă și lipsită de nuanțe diplomatice, o tendință mai profundă a politicii americane: refuzul de a susține indefinit securitatea Europei fără o contrapondere reală de responsabilitate și cost.
Trump nu a inventat problema NATO, ci a formulat-o brutal, aducând în prim-plan o întrebare pe care elitele europene au preferat să o amâne: cât timp mai poate Europa delega propria securitate Statelor Unite fără consecințe politice?
În lipsa arbitrului american, Europa ar reveni la reflexele de supraviețuire statală caracteristice perioadei postbelice: reînarmare necoordonată, alianțe conjuncturale, competiție latentă între state și o erodare accelerată a solidarității europene. Uniunea Europeană, concepută tocmai pentru a preveni repetarea acestor derapaje istorice, nu dispune nici astăzi de instrumentele militare, politice și instituționale necesare pentru a substitui rolul NATO. Fără securitate garantată, proiectul european își pierde fundamentul existențial.
Europa fără Statele Unite în NATO nu ar câștiga autonomie, ci ar intra într-o zonă de instabilitate structurală. Exact ca în anii imediat următori celui de-al Doilea Război Mondial, continentul ar deveni obiect al presiunilor geopolitice, nu subiect al ordinii internaționale. Lecția istoriei este clară: pacea europeană a fost posibilă nu prin absența puterii, ci prin prezența unui garant capabil să o impună.
NATO rămâne, astfel, expresia instituțională a unei lecții istorice fundamentale. O eventuală retragere a Statelor Unite ar însemna nu doar slăbirea unei alianțe militare, ci riscul unei regresii istorice majore. Europa s-ar vedea constrânsă să retrăiască, în termeni politici și strategici, vulnerabilitățile perioadei imediat postbelice, într-un context global mult mai ostil și mai imprevizibil.
Fără SUA în NATO și cu gazul rusesc pe tăiat, Europa ar fi ca o pisică udă în frig, tremură și nu știe încotro să meargă.
Mercosur e cea mai periculoasă metoda de a distruge definitiv speranța de mai bine a hranei cetățenilor din Europa. Știați că, inflația din Argentina plus restul tarilor contributoare e 11% și va fi importata de europa prin importurile legale după introducerea Mercosur legal? Până acum, câțiva ani destui, a funcționat Mercosur ilegal, adică, politic cum e conducerea UE…ilegală și nevotata de cetățenii europeni. Putina atenție la tot ce a slobozit pe gaura gurii Ursula in fața definitivării Mercosur in Argentina, spune cu gura ei că acele condiții europene pentru agricultură din America latină sunt corecte și avantajoase pentru Europa! Cum adică, aprobă tot ce e interzis în Europa în materie de agricultură și permite importarea a tot ce e interzis în Europa din Argentina, adică: boli, sărăcire crunta și înșelătorii pentru a distruge sănătatea cetățenilor din Europa. Și, apropo, celui cu mesajul plasat pe clădire la momentul miting: Marș la Europa, sau, Marș la Kiev! Că tot se practică uciderea vieții prin diferite forme și metode=genocid.