Luminația sau Halloween-ul?

Acest articol este opinia mea despre Luminația și Halloween-ul, este punctul de vedere al unui creștin care nu merge des la biserică (de Crăciun, Paști și câteva sărbători mari). Este părerea mea despre consumerismul exagerat ce a transformat NAȘTEREA DOMNULUI în Moș Crăciun, ÎNVIEREA LUI ISUS în iepuraș și SĂRBĂTOAREA ZILEI TUTUROR SFINȚILOR în Halloween. Și asta într-o țară ce se zice că ar fi majoritar creștină (vezi cozile de la moaște și alte ceremonii), în care ortodoxia, prost înțeleasă de popi – am făcut și fac distincția între popă (muncitorul ce merge la lucru) și preot (Omul cu har) – ce au dus ziua răposaților în 8 noiembrie apoi, …., în ziua de apoi. Și o fac, la fel ca și comercianții, doar pentru bani.

Luminație și Halloween

Deși sunt două sărbători distincte, dar înrudite, având în comun comemorarea morții, Luminația, cunoscută și ca Ziua Morților, este o sărbătoare mai tradițională și spirituală, în special în regiunile transilvănene, unde oamenii aprind lumânări pe morminte și le curăță. Halloween-ul, deși are o origine comună, s-a dezvoltat diferit, devenind o sărbătoare mai seculară și cu elemente de divertisment, cum ar fi costumele și „trick-or-treating”.

Fără să vreau, mi-am amintit de o zicere a lui Henry Ford: „Gânditul este una dintre cele mai dificile slujbe. Poate din acest motiv foarte puțini se angajează la el.”

„Luminația este o zi importantă în Transilvania, ea provenind dintr-un obicei religios catolic, dar preluat în timp de către membrii tuturor confesiunilor. Tradițiile sunt de a face curățenie pe și în jurul mormintelor, acestea fiind apoi împodobite cu flori și aprinzându-se lumânări pentru cei decedați, dar încă netrecuți de focul Purgatoriului, în amintirea tuturor celor ce au viețuit înaintea noastră. Este un obicei ce-i adună pe membrii unei familii, unii fixând dinainte chiar ora care urmează să ajungă la mormânt, tocmai ca să se poată întâlni și cu acele rude, neamuri, cu care în restul anului nu reușesc să facă contact vizual, fizic. Din păcate, unii nu înțeleg importanța de a respecta însemnele și locurile tuturor celor înhumați, fără diferență de limbă vorbită sau apartenență la vreo religie.

Sărbătoarea este o zi importantă în Transilvania, ea provenind dintr-un obicei religios catolic, dar preluat în timp de către membrii tuturor confesiunilor

Potrivit tradiției Bisericii Romano-Catolice și Greco-Catolice, o parte dintre sufletele celor morți care nu au fost sfinți ajung în purgatoriu, unde se curăță de păcate pentru a putea intra în Rai. Chiar dacă este sărbătoarea catolică, Ziua Morților este celebrată și de preoții ortodocși care, la cererea familiilor, vin la cimitir pentru a oficia slujbe de pomenire pentru sufletul răposaților. Oricum ar fi, Luminația este o zi deosebită, o zi de suflet pentru creștini, prilej de meditație și de rugăciune, de respect pentru cei morți. Deși doar o singură zi desparte două dintre cele mai înfricoșate sărbători ale lumii, Halloween, celebrată pe 31 octombrie, și Ziua Morătoare, un obicei autohton marcat pe 1 noiembrie, când românii din zona Transilvaniei merg în cimitire și prin lumânări.

Sărbătoarea Halloween este celebrată, în special în țări precum Statele Unite, Marea Britanie, Canada și Irlanda, în noaptea de 31 octombrie. În ultimii ani, tradiția internațională a devenit din ce în ce mai populară și în România.

Istoria acestei sărbători a luat naștere acum mai bine de 2000 de ani, în festivalul păgânului al celților din Irlanda, Franța și Anglia, numit Samhain. Din acest motiv, Halloween-ul duce cu gândul la practicile oculte. În anumite tradiții păgâne, noaptea de 31 octombrie este considerată magică, iar lumea spirituală poate intra în contact cu lumea fizică. Mai mult, vechile civilizații celte sărbătoreau Anul Nou pe 1 noiembrie. În această zi, celții marcau sfârșitul verii și al recoltei și se pregătesc de începutul iernii, viața asociată adesea cu moartea. Fiind o afacere profitabilă pentru patronii de cluburi și vânzătorii de măști, costume ce nu pot fi purtate decât o zi pe an și celor ce produc și comercializează dulciuri.

În România, sărbătoarea a devenit din ce în ce mai populară, mai ales în rândul tinerilor, care se costumează și organizează petreceri tematice în cluburi. Halloween-ul din țara noastră este folosită, mai mult, ca pretext pentru o noapte de distracție. Localurile sunt decorate cu dovleci ciopliți, scheleți și pânze de păianjen, pentru ca atmosfera să devină cât mai înfricoșătoare, și-ți doresc cu dare de mână să petreacă până la dimineața.

Despre Luminație, sărbătorită la 1 noiembrie, etnologii susțin că este un obicei citadin care a ajuns în multe state din Transilvania. Pomenirea morților se face în anumite zone rurale și primăvara, constând în pomenile date în curtea bisericilor sau obiceiul de a așeza pe prispa casei o bucată de pâine, o cană cu apă și o lumânare aprinsă.

Obiceiul de „Luminație”, care constă în aprinderea de lumină pe morminte pentru pomenirea celor trecuți în neființă, în noaptea de 1 noiembrie, a fost împrumutat, la mijlocul secolului trecut, de la catolici. Etnologii spun că este vorba de un obicei citadin din Ardeal și Banat, care treptat s-a răspândit și în zona rurală. La început, părea modalitatea comodă prin care orășenii puteau comemora morții. Se mergea prin cimitire, se aprindea câte o lumânare și, dacă și catolicii făceau asta în prima noapte din luna noiembrie, ortodocșii au preluat obiceiul.

Adevăratele rituri, ale căror rădăcini se pierd în negura timpului, țin de pomenile din curtea bisericilor unde era și Țintirimul. Obiceiul, larg răspândit în satele din Ardeal, este ținut și acum cu sfințenie, primăvara. Cei mai bogați reprezentanți ai comunității pregătesc o masă îmbelșugată, de care se bucură oamenii mai sărmani. „Pomenile constând în castroane cu mâncare și căni din lut cu vin, dar și colaci, se întind peste morminte. Desigur, se aprinde și o lumânare, pentru a călăuzi sufletele celor decedați”, explică muzeograful Janeta Ciocan.

În alte zone, mai ales în Țara Lăpușului din Maramureș și în unele părți ale Bihorului și Clujului, colacii sunt urcați în pod sau agățați de stâlpii gardurilor. „Stâlpii zonei, practic, strămoșii familii respective. De aceea, uneori, sunt ciopliți chiar în forme umane. Odată colacii așezați pe garduri, se spune că morții sunt împiedicați să se întoarcă în chip de strigoi”, mai spune Ciocan.

Același etnolog precizează că, de asemenea, un alt obicei este acela ca, pentru sufletul mortului, bătrânele să așeze pe prispa casei sau pe pervazul geamului cu o bucată de pâine, o cană cu apă, sare și o lumânare aprinsă. „Se spune că sufletul mortului se întoarce să vadă ce se întâmplă cu cei rămași pe acest lume și atunci când mănâncă pâine, bea apă și se odihnește”, arată Janeta Ciocan.

Și Luminația are fast cu iz de afaceri. Potrivit cercetătorilor, obiceiul Luminației s-a extins în ultimii ani de la oraș la sat. Cu toate că sătenii sunt mai conservatori, unii au ajuns să țină și ei acest obicei. Românului îi place fastul, iar Luminația s-a transformat în fast. Noaptea de 1 spre 2 noiembrie transformă cimitirele din Transilvania într-un adevărat spectacol nocturn de lumini. Lumânarea, elementul de unitate. Indiferent de perioadă de pomenire a morților, toamna sau primăvara, un element rămâne constant – lumînarea. Cei mai mulți specialiști susțin că lumînarea aprinsă are ca scop călăuzirea sufletelor celor morți. Unii cercetători spun că semnificațiile lumânării aprinse au fost preluate din antichitate, de la greci și de la romani.

De obicei, de nouă sărbătoare, „Halloween-ul”, credincioșii merg în ziua precedentă la cimitir, la mormintele rudelor și smulg și aruncă buruienile, mătură și spală, se primenește crucea, se pun flori, candele și lumânări.

În Transilvania, pe 1 noiembrie se serbează Ziua Tuturor Sfinților sau Ziua Morților sau Luminația (în latină „commemoratione omnium fidelium defunctorum”, „pomenirea tuturor credincioșilor răposați”)… Niciodată în Ardeal, precum în nicio țară creștină, nu au fost serbați stafiile, strigoii, criminalii.

În copilărie, umblam cu moșu’, Domnul hodine, de la un țintirim la altul. Că aveam neamuri multe și de diferite culte. Cu toate că evanghelicii și reformele nu serbau, noi le duceam câte o lumină și la mormintele lor, „că-s tăt oamenii lu’ Dumnezău”, zicea bunicu’. Pentru mine Halloween-ul este reprezentat printru-n cimitir distrus, nimic nu este mai dureros! Din păcate, unii nu înțeleg importanța de a respecta însemnele și locurile tuturor celor înhumați, fără diferență de limbă vorbită sau apartenență la vreo religie.

Nu vă îndreptați spre consumerism în pofida autenticului.

Lumina fără de sfârșit să strălucească tuturor, până la al miilea neam! Odihnească-se-n pace!

Mulțumesc!

Sursa foto: Imagini preluate de la Vincze Zoltán din „Kolozsvár Házsongárdi Temető”.